Tocmai de aceea, proiectele care vizeaza integrarea femeilor in campul muncii pot conduce la schimbarea mentalitatii din satele romanesti. Studiul PNUD demonstreaza faptul ca exista multe diferente intre situatia femeilor la nivel national si statutul femeilor din mediul rural. Aceste diferente se oglindesc in nivelul educational, oportunitatile de angajare si nivelul veniturilor. Tocmai de aceea, programele PNUD, elaborate in colaborare cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (MAAP) au vizat finantarea unor proiecte de afaceri in care sa fie implicate doar femeile de la sate. Primele proiecte pilot au demonstrat faptul ca discrepantele dintre statutul femeii si al barbatului in zona rurala tin mai mult de o mentalitate invechita. Astfel, potrivit Rodicai Matei, directoare in cadrul MAAP, „la tara femeile sunt privite mai mult ca cele ce se ocupa de copii si stau toata ziua la cratita, in timp ce barbatul munceste pentru a intretine familia. Numai ca, de fapt, de multe ori barbatii sunt someri, nu au un loc de munca stabil, iar multe activitati economice ar putea fi desfasurate mai bine de catre femei.” Pe de alta parte, studiul PNUD scoate in evidenta faptul ca femeile de la sate sunt de regula casnice, desi isi lucreaza pamantul din gospodarie, si nu primesc salariu pentru munca depusa. Totusi, pentru multi investitori din mediul rural, aportul femeilor ca salariate ar putea fi extrem de util, ele dovedindu-se a fi, in multe cazuri mult mai serioase in munca decat barbatii.
Un program „Interzis barbatilor!”
Programele pilot finantate de PNUD s-au adresat femeilor fara serviciu si care sunt capabile sa-si gestioneze singure o afacere. Creditele nerambursabile oferite au fost in jurul cifrei de 30.000 de dolari pentru un proiect, banii fiind oferiti in special in vederea achizitionarii de utilaje. Totodata, s-a avut in vedere si implicarea comunitatii din zona, primaria fiind obligata sa sprijine proiectele prin asigurarea unui sediu adecvat. Maria Dragan, inspector sef la Directiei Agricole Calarasi si principalul coordonator al unui proiect din comuna Cuza Voda, spune ca principala problema a constat in motivarea tuturor celor implicati. „A trebuit sa-i imping permanent de la spate pe primar, pe fete, pe cei de la PNUD pentru a-si respecta promisiunile. Mai mult, a fost necesar si ca sotii femeilor implicate sa le sprijine si sa aiba incredere in reusita proiectului. Nu in ultimul rand, a trebuit sa constientizez fetele ca aceasta afacere inseamna obligatoriu asumarea unei responsabilitati”, spune Dragan. Acum, opt fete din Cuza Voda se pregatesc sa deschida o fabrica de ambalare a produselor agroalimentare. Au invatat sa-si gestioneze singure afacerea, sa fie in acelasi timp si sefe si angajate. Caci acest program este „interzis barbatilor”. Fetele vor trebui sa asigure singure transportul materiei prime, procesul de ambalare, desfacerea si contabilitatea firmei.
Acest gen de programe sunt extrem de important deoarece poate conduce la anularea diferentelor salariale care exista in acest moment intre femeile si barbatii din mediul rural. Implicatiile acestei situatii sunt negative, mai ales pe termen lung. Si asta deoarece absenta unei surse sigure de venit ca salariul creste insecuritatea economica a femeilor si dependenta lor de familie. In plus, absenta unui venit formal le exclude pe acestea de la accesul la schemele asiguratorii, precum pensiile. Si mai grava este situatia veniturilor femeilor de la sate rezultate din afaceri proprii. Procentul este mai mult simbolic (1,2%), iar veniturile obtinute sunt cu mult mai mici raportate la cele obtinute de catre barbatii din mediul rural sau de catre femeile de la oras.
