Având în vedere creşterea masivă a cheltuielilor guvernamentale şi a stimulentelor acordate de băncile naţionale, investitorii s-au reorientat, pentru a ţine cont de inflaţia ce stă să crească şi ea în curând.
Aur, păduri, acţiuni la companiile imobiliare, obligaţiuni indexate la inflaţie sunt doar câteva dintre activele în care investitorii au început să aloce fonduri, în ideea că recenta explozie a cheltuielilor guvernamentale şi a stimulentelor adoptate de băncile centrale ar putea scoate inflaţia din amorţeala înregistrată în ultimul deceniu, scrie Reuters.
În condiţiile în care economia mondială este aşteptată să se contracte cu 6% în acest an, pare a fi un moment ciudat să fi îngrijorat cu privire la inflaţie. Indicatorii care măsoară inflaţia în SUA şi zona euro arată că creşterea anuală a preţurilor va fi de ordinul a 1% în următorii ani, potrivit Reuters.
Dacă inflaţia este „câinele care nu a lătrat”, cum a descris-o Fondul Monetar Internaţional în 2013, după toate programele de tipărire de bani adoptate de băncile centrale după criza din 2008-2009, de ce ar trebui investitorii să se pregătească acum pentru o creştere a inflaţiei?
Guvernele, chiar şi cele renumite pentru austeritatea lor, au adoptat programe uriaşe de stimulare
Răspunsul este că acum, spre deosebire de anii care au urmat crizei din 2008, şi guvernele au adoptat programe uriaşe de stimulare, în încercarea de a limita impactul pandemiei de coronavirus asupra economiei. Chiar şi guverne renumite pentru austeritatea lor, cum este cel german, s-au alăturat băncilor centrale cu programe de stimulente în valoare de mii de miliarde de dolari. Investitorii sunt de părere că şi subiecte care odată păreau tabu, precum monetizarea datoriilor, în care băncile directe finanţarea în mod direct cheltuielile guvernamentale, ar putea fi avute în vedere.
„Ceea ce mă îngrijorează în acest moment este că nu pare să fie o limită pentru stimulentele monetare”, spune Klaus Kaldemorgen, manager de portofoliu la DWS, care a dezvăluit că investeşte în instrumente de protejare împotriva inflaţiei mult mai mult decât după criza din 2008.
Cei care se tem de o creştere a inflaţiei atrag atenţia şi asupra fenomenului de-globalizării, în care diminuarea comerţului internaţional şi decizia companiilor occidentale de a-şi repatria producţia în ţările lor de origine ar putea conduce la preţuri mai mari, scrie Agerpres.
Ţinând cont de evoluţia viitoare a inflaţiei, spre ce instrumente se îndreaptă acum investitorii?
În aceste condiţii, investitorii sunt interesaţi de instrumente care ţin cont de evoluţia viitoare a inflaţiei şi le garantează randamente, active care cresc în valoare sau care cel puţin îşi menţin valoare atunci când ritmul de creştere a preţurilor accelerează.
În primul rând, investitorii par să se îndrepte spre obligaţiunile americane indexate la inflaţie şi spre aur. Managerii de active intervievaţi de Reuters au declarat că au direcţionat până la 10% din portofoliile clienţilor spre metalul galben via index fonduri, acţiuni la companii care se ocupă cu mineritul de aur şi chiar lingouri de aur.
O altă alegere este sectorul imobiliar. Klaus Kaldemorgen, manager de portofoliu la DWS, a început să cumpere acţiuni la companiile germane care deţin proprietăţi rezidenţiale, mizând pe faptul că oferta de noi proprietăţi va creşte mai încet decât masa monetară.
Chris Jeffery manager la Legal & General’s şi-a accelerat investiţiile în terenuri agricole şi păduri în ideea că acestea îşi vor păstra valoarea într-un orizont de timp de cinci până la zece ani. Datele oficiale arată că, în termeni reali, preţul la cherestea a crescut cu peste 130% în ultimul deceniu în Marea Britanie în timp ce valoarea terenului arabil în SUA a crescut cu 28% în perioada 2009-2019, potrivit Departamentului Agriculturii. De asemenea, Fondul Monetar Internaţional susţine că preţul global al caselor, ajustat în funcţie de evoluţia inflaţiei, a crescut cu 14% în perioada 2009-2019.