Jocul de-a soarecele si pisica continua intre Teheran si puterile occidentale. Rusia si China tin partea regimului fundamentalist in problema programului nuclear, in timp ce
consumatorii contempla perspectiva unei noi cresteri a pretului titeiului.
In mijlocul unei ierni friguroase in emisfera nordica, joaca regimului de la Teheran cu un program nuclear ce i-ar putea permite sa produca bombe atomice arunca cotatiile petrolului la peste 60 de dolari pe baril. Motivul pentru care pretul titeiului urca din nou, dupa cateva luni de acalmie, este importanta pe care o prezinta Iranul in ecuatia energetica. Daca Teheranului i se vor impune sanctiuni economice, cel mai probabil asupra exporturilor sale petroliere, “golul” rezultat, de aproape patru milioane de barili pe zi, va fi imposibil de acoperit pe termen scurt.
Arabia Saudita, detinatoarea celei mai mari rezerve de petrol, a ajuns practic la limita de extractie. In aceeasi situatie se afla si Rusia, in prezent cel mai mare producator de petrol. Un Irak democratic si stabil ar fi cel mai convenabil inlocuitor al Teheranului, dar, din pacate pentru americani si europeni, atacurile constante asupra conductelor de petrol nu fac decat sa mentina productia Irakului la jumatate din potential.
Teheranul isi joaca cu abilitate cartile. A reluat programul nuclear si nu risca, cel putin deocamdata, sa-i fie blocate exporturile de petrol si nici un atac surpriza asupra instalatiilor suspecte in ochii comunitatii internationale. Pe de o parte, industria nucleara iraniana se afla destul de departe de obtinerea uraniului imbogatit, necesar bombei nucleare, pentru ca Occidentul sa intre imediat in panica. Pe de alta parte, Rusia si China vor bloca orice incercare a SUA in Consiliul de Securitate al ONU, de a impune un embargo Teheranului. Ambele tari au stranse legaruri economice cu republica islamica. Beijingul se bazeaza pe petrolul iranian pentru a-si potoli setea energetica tot mai mare, iar Moscova are o piata sigura de desfacere pentru industriile nucleara si de armament. Ambitiile nucleare ale Teheranului par de neinteles, avand in vedere gradul redus de dezvoltare a tarii, in conditiile in care subsolul detine rezerve colosale de petrol si gaze naturale. Bomba atomica este insa un motiv de mandrie nationala pentru regimul islamic, asa cum a fost si pentru alte tari, devenite intre timp puteri nucleare “oficiale”.
Perspectiva unui Iran nuclear si antioccidental ingrijoreaza in primul rand Israelul, care se afla in capul listei negre a Teheranului. Israelienii au obiceiul de a intreprinde raiduri surpriza asupra instalatiilor ce ar putea produce arme de distrugere in masa, fara sa ceara acordul ONU sau al altor organisme internationale. Un astfel de raid “preventiv” este insa imposibil acum, cand situatia politica este incerta, dupa spitalizarea premierului Ariel Sharon. Asadar, centrala nucleara iraniana de la Natanz, locatia unde se desfasoara programul de cercetari nucleare, nu este, deocamdata, luata in vizor. Pentru mai multa siguranta, iranienii au comandat din Rusia mai multe baterii antiaeriene, capabile sa apere centrala de un eventual atac israelian.
Piata petrolului actioneaza ca un seismograf la toate evolutiile jocului dintre Iran si occidentali. Este greu de anticipat cat ar putea creste pretul petrolului in viitorul apropiat. Evenimentele care mentin cotatiile ridicate se succed incontinuu in ultimii trei ani. De la invazia Irakului, la uraganele care au maturat vara trecuta Golful Mexic si trecand prin tulburarile din Rursia, Nigeria sau Venezuela, se pare ca motivele scumpirii petrolului abunda.
Dar cel mai important factor care mentine pretul ridicat este rimul cresterii economiei mondiale. Analistii prevad si pentru 2006 o dezvoltare generalizata, in special a Asiei, fapt ce va mari cererea de petrol si, implicit, pretul titeiului. Teheranul mai are insa un as in maneca. Iranul detine a doua rezerva de gaz natural din lume, dupa Rusia. Inchiderea robinetului Gazpromului, de la inceputul anului, i-a pus pe ganduri pe europeni, care cauta acum solutii alternative la oferta gigantului de la Rasarit. Gazul iranian ar putea intra in ecuatia independentei energetice a Europei, desi ar fi o alegere intre doua rele.
Rusia a depasit Arabia Saudita la productia de petrol
Orientul Mijlociu detine doua treimi din rezervele mondiale de petrol. Dupa Arabia Saudita, jucatorii cheie din regiune sunt Iranul si Irakul. Sperantele americanilor de a implanta un regim prieten la Bagdad s-au naruit la scurt timp dupa debutul operatiunilor militare. Aceasta situatie a favorizat pozitia Teheranului, care a ajuns al patrulea producator de petrol si al treilea exportator. Dependenta sporita a Americii de hidrocarburile din Golful Persic nu poate decat sa determine Washingtonul sa gaseasca rapid o solutie de lunga durata la problema iraniana.
Americanii “ard” aproape jumatate din consumul total al OECD
Americanii sunt campionii consumului de petrol. Ei raman cei mai risipitori din grupul tarilor dezvoltate, OECD. In randul tarilor in curs de dezvoltare, China este pe prima pozitie a risipitorilor. Pentru o crestere a PIB cu un procent, economia chineza consuma cu 1,5% mai multe resurse energetice. Prin contrast, Japonia consuma doar jumatate de procent. Asadar, cresterea Asiei, din ultimii trei ani, a sporit considerabil cererea de hidrocarburi, ceea ce a condus imediat la explozia cotatiilor. Mai multe regimuri vazute prost in Occident, precum cele din Nigeria sau Iran, si-au gasit aliati in China, interesata de resursele lor de petrol.
