Ion Iliescu a fost cel care a tăiat panglica unui proiect major, pornit încă din perioada comunistă. Totul a început cu un document aprobat în anul 1968. A fost însă nevoie de aproape 30 de ani pentru ca totul să treacă de pe hârtie în realitate.
Cum a pornit programul nuclear în România?
Programul nuclear al României. A fost programul pe care Nicolae Ceaușescu l-a dorit neapărat în România. Totul a început printr-un plan aprobat în 1968, care a prins apoi viteză în anii ’70 şi ’80. Iar panglica a tăiat-o abia Ion Iliescu, la mai bine de şapte ani după Revoluţie.
Vorbim despre programul nuclear al României şi reactoarele nucleare construite la Centrala de la Cernavodă.
În România, au fost analizate cu atenție peste 120 de posibile locații pentru construirea unei centrale nucleare de către experți, care au investigat diverse bazine hidrografice, printre care Dunărea, Vișeul de Sus, Someșul Cald, Crișul Negru, Mureșul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova și Prutul Superior. După o examinare minuțioasă, regiunea Dobrogea a fost aleasă drept locația optimă.
Această cercetare a venit după aprobarea, în 1968, a primului program național nuclear. Primele idei pe acel subiect veniseră în România încă din anii ’50. În document se sublinia necesitarea construirii mai multor centrale nucleare până în anul 1980.
Dobrogea a fost aleasă pentru nivelul scăzut de seismicitate al regiunii, pentru structura geologică a solului calcaros și, foarte important, pentru accesul la o sursă de răcire, în cazul de faţă Canalul Dunăre – Marea Neagră.
Canalul Dunăre – Marea Neagră, vital pentru centrala de la Cernavodă
Programul nuclear al României. Începerea lucrărilor la șantierul centralei nucleare s-a suprapus cu perioada de vârf a lucrărilor la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Suprafețele alocate pentru organizarea șantierului au inclus 33 de hectare destinate construcțiilor și montajului, 10 hectare pentru depozitarea echipamentelor și 11 hectare pentru tabăra de cazare.
Datele provind din volumul scris de Constantin Racoveanu și Ionel Bucur – „Centrala nuclearoelectrică din România, la zece ani de funcționare a unității 1 CNE Cernavodă„.
La 14 aprilie 1979 au început primele lucrări de pregătire a terenului pentru construcția primei centrale. Pentru sediul temporar al întreprinderii, s-a închiriat un imobil situat pe strada 23 August, în apropierea primăriei orașului.
În septembrie 1980, s-a turnat prima lamelă a subradierului clădirii reactorului I, dar au apărut multiple probleme din cauza lipsei echipamentelor necesare. Documentele oficiale din 1983 subliniau necesitatea rezolvării prioritare a problemelor legate de plățile externe, pentru a putea achiziționa utilajele principale din import.
În acel moment, în 1983, numărul angajaților era de 163, dintre care 12 ingineri în primul an de activitate și 29 de muncitori. Un an mai târziu, în 1984, numărul angajaților crescuse la 230, din care 70 erau muncitori.
Şase ani mai târziu, stadiul lucrărilor ajunsese abia la 50%.
Locuitorii din Cernavodă au primit, pentru prima oară, căldură în toate apartamentele
Programul nuclear al României. Nicolae Ceaușescu visa să realizeze în România 13 reactoare cu o putere totală de 9.600 MW. Tragedia de la Cernobîl a subliniat însă cât de important era să se contruiască totul în cei mai înalţi parametri de siguranţă. Astfel că, în 1990, ţara noastră tot nu avea vreun reactor nuclear dat în folosinţă.
„Îmi aduc aminte că în 1980 când am venit eu aici, şi până în 1984-85, când începuseră lucrările la frontul mare de lucru, noi eram veneticii care stricaserăm oraşul.
De fapt, oamenii se refereau la acele şantiere care rămăseseră după ce soldaţi şi constructori au construit şi au plecat, care nu au fost interesaţi să lase ceva pe loc. Noi am curăţat şi am construit şi noi, dar în maniera de a rămâne şi a le exploata.
De aceea s-a născut Programul social. Marele şoc pe care l-am dat noi comunităţii locale a fost atunci când punându-se Centrala în funcţiune s-a dat pentru prima dată căldură în apartamente. În Cernavodă se construiseră foarte multe apartamente cu centrale de bloc, dar care, din cauza costurilor mari, nu au fost niciodată încălzite.
Noi am montat în paralel sistemul de termoficare şi am dat căldură în oraş, astfel încât multe blocuri care nu primiseră niciodată căldură au început să se bucure de un anumit confort. La preţurile cele mai mici din ţară. A fost momentul când populaţia ne-a recunoscut ca fiind parte a ei”, povestea Ionel Bucur, inginer şi primul director român al CNE.
Ion Iliescu a inaugurat, în aprilie 1996, Unitatea I de la Cernavodă
Programul nuclear al României. După cum spuneam la început, Ion Iliescu a tăiat panglica la proiectul început cu mulţi ani în urmă. Data de 17 aprilie 1996 va rămâne în istorie drept momentul în care a fost inaugurat primul reactor al Centralei Nucleare de la Cernavodă.
Au participat atunci preşedintele Ion Iliescu, prim-ministrul Nicolae Văcăroiu, premierul Canadei, Jean Chretien, precum şi Johan Van Ebbenhorst-Tengbergen, preşedintele Consiliului Guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).
Unitatea 1 de la Cernavodă folosește tehnologia de tip CANDU (Canadian Deuterium Uranium), dezvoltată în Canada. Reactorul, care utilizează apa grea ca moderator și agent de răcire și uraniu natural ca combustibil, a atins starea critică (inițierea reacției de fisiune în lanț) pe 16 aprilie 1996.