Am aflat că Parlamentul i-a dat înainte cu interzicerea păcănelelor, oriunde în afara cazinourilor. Legea mi se pare complet stupidă. Pe baza constatării unor comportamente deviante sau a dezvoltării de către unii români a viciului dependenței, legiuitorul se pregătește să atace libertățile și drepturile tuturor indivizilor. Dacă ar avea o minimă rațiune, parlamentarii ar insista asupra importanței educației, nu a prohibiției. În fond, dependența dovedește lipsa de educație. Dar, așa cum îi e caracteristic, statul acționează fără discernământ și intenționează să opereze pacientul cu drujba: „Există unii care își joacă la păcănele toți banii? Atunci hai să interzicem păcănelele!“. Dacă ar fi consecvenți în această logică stupidă, parlamentarii ar trebui să ceară și interzicerea altor activități, pentru că oamenii sunt dependenți de diverse chestii, nu doar de păcănele. Ba chiar unele adicții au un impact social mult mai mare. O scurtă listă cu vicii care ar trebui interzise, în logica parlamentarilor:

• Dependența de jocuri video. Apare în copilărie și uneori rămân sechele. Mulți copii preferă să-și petreacă timpul liber în fața play stationului în loc să-și ajute bunicii la cules de cartofi. De aici o sumedenie de probleme care în final ne apasă pe noi ceilalți, plătitorii de taxe.

• Dependența de mers cu mașina. Ți se va spune că după ce îți cumperi mașină îți crește burta și riscul de atac cerebral. Plus că distrugi planeta. De ce nu, atunci, o lege care să permită deplasarea cu mașina doar între localități?

• Dependența de călătorii; știu oameni care profită de orice ocazie pentru pleca într-o excursie în străinătate, cheltuind sume importante. Pe lângă adicția manifestată, aceste persoane sunt adevărați sabotori ai economiei: banii pe care ei îi cheltuie în alte țări ar putea stimula consumul intern și ar crește PIB-ul.

Vreți să fiu totuși serios? Ei bine, am lăsat la urmă un soi de dependență care chiar mi se pare important: dependența de politică. De la Maslow știm că una din nevoile omului este aceea de fi prețuit, stimat, apreciat de semenii săi. Dar există un aspect negativ al acestei nevoi, asociat frustrărilor pe care le acumulează individul și care îl pot conduce către narcisism, către nevoia constantă de a fi preamărit, către dorința de a-i domina pe cei din jur. Mecanismul democratic modern (spre deosebire de cel din „societățile eroice“ demult apuse) tinde să selecteze pentru funcțiile de conducere în stat persoane vicioase. Cine arde de dorință să ajungă să conducă țara? Doar cineva care se crede superior, dar care nu a reușit să obțină vreun rezultat notabil într-o meserie obișnuită. Ce știe să facă incapabilul? Să-i conducă pe ceilalți! Doar un pasionat de putere vrea să cucerească puterea (OK, sunt și excepții…). Iar așa cum știți, puterea corupe… dar adesea cei care ajung la putere sunt deja cei mai corupți membri ai societății. Hayek a explicat în „Drumul către servitute“ motivele pentru care „cei mai răi ajung în vârf“. Vă mai miră că acești oameni ajung să înfunde pușcăriile? Vă miră cum elita partidelor politice e decimată de DNA? Așa cum a spus H. L. Mencken, „legiuitorul american mediu nu este doar un măgar, ci mai mult, el e un tip sinistru, lingău, depravat și ticălos.“ Generalizați cum credeți potrivit.

Bogdan Glăvan,

profesor de economie și deţinătorul blogului www.logec.ro