"Freie Universität'' din Berlin lucrează la proiectul ''Brain Driver'', un model de automobil care, citind undele cerebrale ale şoferului prin intermediul unor senzori, poate fi condus cu gândul, informează sâmbătă ziarul La Repubblica.
Folosirea undelor cerebrale ca mijloc de control al automobilelor nu este nouă, Toyota realizând în urmă cu doi ani primul model experimental de scaun cu rotile complet controlabil cu creierul, destinat oamenilor cu handicap.
Cercetătorii germani din grupul AutoNOMOS au mers mai departe şi după ce au conceput o tehnologie care permite conducerea unui taxi folosind un iPad, au proiectat o maşină care se poate conduce fără a folosi mâinile şi picioarele.
Interfaţa minte-auto a fost concepută de Raul Rojas, specializat în inteligenţă artificială, şi se bazează pe folosirea unei neuro-căşti numită Emotiv, realizată de o companie americană şi proiectată iniţial pentru jocuri video. Cei 16 senzori ai săi se aplică direct pe capul şoferului, înregistrând EEG-ul. Un software converteşte apoi fiecare model mintal într-o comandă specifică şi distinctă – a frâna, a accelera sau a vira la dreapta sau la stânga şi instantaneu.
Proiectul este încă în faza de dezvoltare şi va avea nevoie de multe îmbunătăţiri, cum ar fi reducerea întârzierii între comanda dată cu gândul şi acţiunea executată de maşină. La aceasta lucrează Stefan Haufe de la ”Berlin Institute of Technology”, al cărui studiu publicat în Journal of Neural Engineering a demonstrat că utilizarea de electrozi plasaţi pe pielea capului şoferului, alături de sisteme de direcţie servo-asistată, poate reduce timpul de iniţiere a frânării cu 130 de milisecunde faţă de cea normală cu pedala.
Experimentul a fost realizat pe 18 persoane, iar deplasarea maşinii a fost simulată ca şi cum subiecţii ar fi condus pe autostradă, foarte aproape de maşinile care îi precedau, la o viteză de 100 km pe oră şi obligaţi să frâneze brusc. Analizând răspunsul cerebral în situaţii de frânare de urgenţă, cercetătorii au putut prezice începutul frânării cu 130 milisecunde mai devreme, o informaţie valoroasă pentru crearea unui software de salvare a vieţii.
”A merge cu 100 km la oră şi a frâna cu 130 milisecunde înainte echivalează cu a opri maşina cu câţiva metri înainte, în medie între 4 şi 5′, explică profesorul Haufe. ‘A aştepta răspunsul fizic al şoferului poate însemna a face un accident mai degrabă decât o frânare bruscă”, a precizat el.
SURSA: Agerpres