Cinci mari companii străine sunt interesate de concesionarea Canalului Dunăre-Bucureşti. Romånia intenţionează să apeleze la fondurile europene pentru a acoperi o parte din cele 450 de milioane de euro, cåt costă lucrările.
Iahturi luxoase, nave de croazieră pline ochi cu turişti străini şi vile ultramoderne pe malul Dåmboviţei. Nu este scenariul unui science fiction. Aşa ar putea arăta portul de la 1 Decembrie şi cel de la Glina, după finalizarea lucrărilor de construcţie a Canalului Dunăre-Bucureşti.
Ideea realizării „magistralei albastre“ nu este deloc nouă. În 1929, Parlamentul a adoptat legea privind construirea unui canal care să transforme Capitala în port la Dunăre. Construcţia avea să înceapă însă mai tårziu, în „Epoca de aur“, pånă în 1990 fiind efectuate circa 70% din lucrări. „Dacă în 1990 nu ar fi fost întreruptă construcţia, canalul ar fi fost gata pånă în 1994, ţinånd cont de ritmul în care se lucra în acea vreme“, este de părere Chiriac Avădanei, fostul şef de proiect al canalului.
Ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a anunţat, recent, că lucrările ar putea fi reluate la sfårşitul anului viitor. S-a calculat că suma minimă necesară se ridică la 450 de milioane de euro. Finanţarea poate fi asigurată de la bugetul de stat, în parteneriat public-privat, prin concesionarea lucrărilor sau cu fonduri europene. „Cred că va fi aleasă varianta concesionării pe 49 de ani. Anul acesta s-au arătat interesate cinci mari companii din Olanda, Germania, Italia şi Franţa. Acestea vor dori să-şi recupereze investiţiile şi vor atrage, la råndul lor, alţi investitori în afaceri imobiliare, turistice etc.“, susţine Antonel Tănase, secretar de stat la Ministerul Transporturilor. În opinia sa, accesarea fondurilor comunitare nu ar fi o soluţie fiindcă „ar întårzia demararea lucrărilor. Bruxelles-ul este foarte exigent atunci cånd e vorba de banii contribuabililor europeni. În situaţia în care se optează pentru varianta concesionării sau a parteneriatului public-privat, cred că în 2012 canalul va fi operaţional“. Tănase este de părere că reprezentanţii Comisiei Europene (CE) nu sunt interesaţi să finanţeze o astfel de lucrare.
Însă Răzvan Cotovelea, directorul general al Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), instituţie care gestionează fondurile europene, alocate ţării noastre, este de altă părere. Cotovelea a declarat pentru Capital că: „accesarea fondurilor comunitare ar degreva bugetul naţional de o sumă considerabilă. În discuţiile informale pe care le-am avut cu reprezentanţii CE, semnalul a fost clar: «Suntem pregătiţi să susţinem financiar realizarea acestui proiect». De altfel, acesta se încadrează în politica de coeziune a UE şi ar putea fi primul proiect major pe care Romånia l-ar trimite spre aprobare la Bruxelles“. Pentru a obţine finanţarea, Romånia ar trebui să contribuie cu 25% din suma totală eligibilă, restul de 75% fiind asigurat de la bugetul UE. Dacă toată documentaţia este bine pregătită, în două luni de la depunerea actelor CE ar da drumul finanţării. „Ritmul lucrărilor trebuie să fie însă cel impus de regula europeană, adică rapid şi de calitate. De asemenea, problema exproprierilor trebuie rezolvată în timp util. Însă Ministerul Transporturilor, care gestionează proiectul, nu dă acum dovada că are capacitatea de a face faţă“, afirmă Cotovelea. Acesta susţine că executivul de la Bruxelles este direct interesat de acest proiect, care ar lega Bucureştiul de restul oraşelor europene riverane, pe traseul Rin-Main-Dunăre. „Reuşita unui astfel de proiect ar fi nu numai succesul Romåniei, ci şi al UE“, spune şeful ACIS.
Investiţii în agricultură şi turism
Construcţia Canalului Dunăre-Bucureşti ar conduce la o dezvoltare fără precedent a industriei transporturilor, a celei imobiliare, a agriculturii, dar şi a turismului. Totodată, va creşte şi nautica de agrement, implicit, vånzările de ambarcaţiuni.
„Numai deschiderea unui astfel de front de lucrări ar însemna crearea a cel puţin 10.000 de locuri de muncă. Nu numai că ar trebui rechemaţi romånii din străinătate, dar s-ar apela şi la emigranţi. După terminarea lucrărilor, dezvoltarea economică ar genera noi locuri de muncă“, este de părere Cotovelea. Antonel Tănase vede în irigarea unei suprafeţe de 150.000 de hectare posibilitatea dezvoltării agriculturii romåneşti şi a industriei de prelucrare a produselor agricole. „Proiectul seamănă cu cel al dezvoltării portului din Copenhaga care, numai în primul an, a atras investiţii private, greenfield, de circa trei miliarde de euro“, spune directorul ACIS.
Industria turistică ar creşte nu numai prin construcţia de noi hoteluri în zonă, dar şi prin dezvoltarea programului „Croaziere pe Dunăre“, care aduce turişti străini în Romånia, la bordul navelor. „În primul an, s-ar dubla numărul turiştilor de peste hotare, iar Bucureştiul ar intra în circuitul turistic european“, este de părere Gheorghe Fodoreanu, director Invitation Romånia, agenţie de voiaj specializată pe incoming. În viziunea lui Fodoreanu, aceasta ar determina construcţia unor parcuri de distracţii, a terenurilor de sport, inclusiv a unui teren de golf, dar şi a unui hipodrom.
«Bruxelles-ul este pregătit să susţină financiar acest proiect, care ar lega Bucureştiul de restul oraşelor europene riverane, pe traseul Rin-Main-Dunăre.»
Răzvan Cotovelea, director general, ACIS
Beneficii
Prin finalizarea canalului, Bucureştiul ar urma să fie conectat la Coridorul paneuropean de transport VII. Calea navigabilă ar trebui să asigure un tranzit de 20 milioane tone pe an pe sectorul Budeşti-Olteniţa, din care 16 milioane pe sectorul Budeşti-Portul Bucureşti-1 Decembrie şi patru milioane pe sectorul Budeşti-Portul Bucureşti-Glina.
De asemenea, se va asigura apa necesară pentru irigarea a 150.000 de hectare de teren arabil. Cele patru microhidrocentralele de pe canal ar trebui să producă circa 58 Gwh/an, la care se adaugă 15 Gwh/an produse în nodurile hidrotehnice din Tånganu şi Cucuieţi.
10.000 de noi locuri de muncă s-ar crea prin deschiderea şantierului de construcţie a Canalului Dunăre-Bucureşti. După finalizarea lucrărilor, în urma dezvoltării mai multor ramuri industriale, ar fi generate alte noi locuri de muncă
