După decizia finalizării ultimelor două reactoare la Cernavodă până în 2015, Guvernul analizează construcţia unei noi centrale nucleare până în 2020. Deocamdată, însă, s-a încurcat în probleme de strategie şi finanţare la primul proiect.
România plusează pe cartea nucleară. Conform declaraţiilor oficialilor de la Nuclearelectrica, cea de a doua centrală va avea o putere instalată de 2.400 MW. „Necesitatea realizării acestei centrale a reieşit în contextul unor scenarii privind evoluţia prognozată a consumului de energie electrică atât la nivel naţional, cât şi regional“, a declarat Teodor Chirica, director general al Societăţii Naţionale Nuclearelectrica (SNN).
Prima etapă, pentru care Guvernul a alocat deja banii, vizează realizarea studiului de amplasament în baza căruia se va stabili locaţia optimă. Până la finalizarea acestui studiu, atrage atenţia directorul general al SNN, toate variantele vehiculate cu privire la amplasament sunt „simple speculaţii“.
Variante de amplasament
Studiile realizate înainte de 1989 pe această temă s-au concretizat într-o listă cu locaţii posibile, selectate pe baza unor criterii specifice privind asigurarea apei de răcire, caracteristicile solului, condiţiile de seismicitate. Lista de acum două decenii cuprinde variante precum: Măcin (pe Dunăre), Lipova (pe Mureş), judeţul Neamţ (pe Siret), Făgăraş (pe Olt), Dej (pe Someş). Pentru a stabili amplasamentul noii centrale, trebuie însă analizată în detaliu fiecare dintre aceste locaţii, iar procesul până la o decizie finală poate dura 4-5 ani, timp în care va fi realizat şi studiul de fezabilitate. Cât priveşte tehnologia, aceasta va fi una de ultimă generaţie, explică Alexandru Săndulescu, director general în Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF), deşi nici tehnologia CANDU nu este exclusă, având în vedere infrastructura de care deja dispune ţara noastră.
Un aspect esenţial este suprafaţa necesară unui astfel de obiectiv. „Din motive de securitate, în jurul centralei se creează o zonă de excluziune. Pe o suprafaţă cu un diametru de câţiva kilometri, ce va fi în proprietatea centralei, nu trebuie să existe locuinţe şi nici alte activităţi economice“, explică Valeriu Binig, director în cadrul Fondului Româno-American pentru Investiţii (FRAI). Indicat ar fi, apreciază Binig, ca în baza studiilor preliminarii de amplasament şi a celor realizate cu ani în urmă să fie blocate încă de pe acum în proprietatea statului acele amplasamente potenţiale.
Ajutor de stat pentru reactoarele 3 şi 4 ?
Dacă la planurile pe termen lung stăm bine, nu acelaşi lucru se poate spune despre cele care trebuie să intre în operă în viitorul mai apropiat. Proiectul unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, a căror construcţie ar trebui să înceapă în 2009, pentru a fi finalizată în 2015, se află în stand-by. Motivul: guvernanţii vor o altă strategie în locul celei decise tot de ei prin HG nr. 643/2007; altfel spus, participaţia părţii române să fie de cel puţin 51%, faţă de aproape 20% cât se negociase deja. Desigur, strategia iniţială fusese promovată prin HG tocmai pentru a da siguranţă investitorilor că nu se vor schimba condiţiile, iar comisia de negociere şi-a desfăşurat activitatea în limitele mandatului acordat de actul normativ. În acest cadru, comisia de negociere obţinuse chiar acordul investitorilor de a garanta împrumuturile ce urmau a fi luate în numele SNN.
„Statul doreşte o poziţionare cât mai mare în cadrul noii societăţi“, a explicat ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian. Ceea ce nu este neapărat un lucru rău. Numai că este de-a dreptul jenant să vii cu o schimbare radicală de optică după ce ai negociat luni de zile cu şase investitori de calibru şi ai ajuns la o soluţie finală. Mai mult, anunţul privind noul plan al Guvernului s-a făcut la întâlnirea în care urma să fie parafat contractul de asociere între participanţii la proiect.
Reprezentanţii MEF lucrează acum la proiectul de act normativ prin care se va modifica strategia de finalizare a celor două unităţi nucleare. Problema majoră este cea legată de finanţare. SNN nu are resurse pentru a susţine o participaţie de 51%. Contribuţia părţii române, spune ministrul economiei, ar putea fi susţinută din banii obţinuţi în urma privatizărilor, adică de la bugetul statului. În aceste condiţii, va fi nevoie de acordul Comisiei Europene, pentru că noul producător de energie va fi pus într-o poziţie favorabilă faţă de ceilalţi, pe o piaţă concurenţială.
La o investiţie de circa trei miliarde de euro necesară pentru finalizarea celor două reactoare, participaţia statului român ar urma să fie de 1,5 miliarde, din care 30% (450 milioane de euro) ar trebui să fie contribuţia cash a părţii române la începutul proiectului.
Răsturnare de situaţie
Poate bună în esenţă, decizia de modificare a strategiei privind finalizarea celor două reactoare va complica mult procesul. În primul rând, vor trebui să fie reluate negocierile cu cei şase investitori, pentru a stabilii noile cote de participaţii.
Strategia iniţială urmărea crearea unei structuri echilibrate, în care niciunul dintre acţionari să nu deţină controlul, iar în urma negocierilor se stabilise ca RWE (Germania), CEZ (Cehia), ENEL (Italia) şi Electrabel (Belgia) să deţină cote de 15% fiecare, iar Iberdrola (Spania) şi ArcelorMittal România, câte 10%, în timp ce 20% ar fi revenit statului român, prin SNN.
În noile condiţii, fiecărui investitor i-ar reveni 8%, dacă repartiţia se va face în mod egal. „Investitorii strategici calificaţi sunt practic reduşi la rangul de investitori financiari, adică de acţionari minoritari nesemnificativi care bagă bani într-o companie a statului şi nu pot influenţa procesul managerial“, explică Binig. Singura compensaţie pentru punerea la risc pe termen lung a unor bani rămâne accesul la energie relativ ieftină, peste 8-10 ani. În schimb, investitorii ar răspunde solidar cu statul român pentru orice consecinţă nefavorabilă în procesul de execuţie sau de exploatare a centralei. Rămâne de văzut câţi dintre partenerii actuali vor accepta o astfel de poziţie.
Aceştia nu au dorit să comenteze schimbarea de poziţie a autorităţilor, până nu vor vedea noua propunere de asociere. Unii au precizat totuşi că sunt îngrijoraţi şi că reluarea negocierilor va duce la întârzierea proiectului. În acelaşi timp, au subliniat că va trebui să existe o garanţie care să acopere riscurile de natură comercială. Într-o astfel de afacere, consideră investitorii, prioritar este să ai siguranţa accesului la energia produsă. În acelaşi timp, trebuie să existe şi o masă critică a investiţiei, pentru că, la o participaţie foarte redusă, aceasta poate deveni neinteresantă.
«Investitorii calificaţi sunt reduşi la rangul de acţionari minoritari, care bagă bani într-o companie a statului şi nu pot influenţa procesul managerial.»
Valeriu Binig, director pentru energie şi utilităţi, Fondul Româno-American pentru Investiţii
Partenerii reclamă condiţii stabile şi sigure
Singura poziţie oficială a venit din partea grupului german RWE. Responsabilul de comunicare externă al companiei RWE Power, Lothar Lambertz, a declarat că grupul german este încă interesat de proiectul de la Cernavodă, dar că, în momentul de faţă, nu este clar cum se vor împărţi acţiunile, ceea ce înseamnă că nu se poate da o evaluare pe termen lung în privinţa implicării. „Pentru noi, atât proiectul centralei nucleare de la Belene, în Bulgaria, cât şi cel de la Cernavodă sunt la fel de atractive. În final, decizia noastră va depinde de modul specific în care va fi concretizat fiecare proiect“, a declarat Lambertz. Referitor la garanţiile pe care grupul german ar dori să le primească în calitate de investitor, Lambertz a precizat că prioritară este agrearea unor condiţii stabile şi sigure cu privire la investiţie.
