Proiectul Pegasus: Afacerea de spionaj riscă să deterioreze relațiile franco-marocane?
Marocul este acuzat că a folosit spyware pentru a viza jurnaliștii francezi, în special din cauza activităților lor și a pozițiilor pe care le-ar fi putut lua față de guvernul marocan.
Unele voci din Europa și Franța s-au pronunțat deja pentru a denunța aceste acțiuni dacă se dovedesc a fi adevărate, lucru pe care Marocul îl neagă.
Totuşi, cu excepția cazului în care acest spionaj ar afecta politicienii francezi, există puține șanse ca relațiile dintre Franța să se deterioreze semnificativ, notează 20minutes.fr.
Aceasta este probabil una dintre cele mai mari dezvăluiri de spionaj de după afacerea Snowden. Potrivit unei anchete publicate duminică în mai multe mijloace de informare în masă, țările cliente ale companiei israeliene NSO au folosit spyware-ul Pegasus pentru a pătrunde în laptopurile politicienilor, jurnaliștilor sau activiștilor pentru drepturile omului. „Marocul, în calitate de client al NSO, a folosit acest software pentru a viza jurnaliștii francezi din cauza activităților lor și a pozițiilor pe care aceştia ar fi putut să le adopte față de guvernul marocan”, afirmă Katia Roux, directoarea de lobby pentru libertate la Amnesty International France, care a analizat telefoanele mobile vizate de Pegasus.
Ce spune dreptul internațional
Dar dreptul internațional este clar: supravegherea digitală direcționată a apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor sau a personalităților societății civile este ilegală atunci când sunt vizați pentru activitățile lor. Pentru ca aceasta să fie legală, această monitorizare trebuie să fie proporțională, legitimă și necesară. „Dacă nu poți dovedi că aceste criterii sunt îndeplinite, supravegherea este ilegală. Iar Marocul nu a furnizat nicio informație cu privire la acest subiect”, indică Katia Roux.
Marocul neagă categoric toate acuzațiile de spionaj abuziv, în timp ce Amnesty International susține că are „dovezi tangibile și irefutabile”. Această atitudine ridică întrebări cu privire la evoluția relațiilor dintre Maroc și Franța, care „au multe interese reciproce și de cooperare la diferite niveluri, cum ar fi imigrația, investițiile, controlul rețelelor teroriste, chestiunile legate de Sahara sau, din nou, rolul mediator al Franței pentru Maroc în Europa”, enumeră Pierre Vermeren, cercetător specializat în Maghreb detașat la CNRS.
Mai ales că relațiile dintre cele două țări nu mai sunt excelente ca înainte. „Este legat în principal de faptul că guvernul francez de după François Hollande dorește să restabilească relații bune cu Algeria. Cu toate acestea, Marocul, care se află în Război rece de foarte mult timp cu această țară, nu apreciază cu adevărat această orientare”, subliniază autorul cărții „Maroc în 100 de întrebări: Un regat de paradoxuri”.
Totuşi, potrivit expertului, există un risc redus ca aceste dezvăluiri să aibă un impact diplomatic real. „Dacă această afacere de spionaj se referă doar la jurnaliști și cercetători, nu va interesa mulți oameni, cu excepția justiției, și nu va avea consecințe politice între Franța și Maroc”, asigură el, dând exemplul Statelor Unite care fusese acuzat că a spionat-o pe Angela Merkel fără ca acest lucru să creeze vreun incident diplomatic.
„Pentru Maroc, este puțin mai periculos, dar țara este încă foarte legată de Statele Unite, Israel, Arabia Saudită și Franța. Prin urmare, pot exista reacții simbolice, dar nicio rechemare a ambasadorilor. „Luni, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că, dacă este adevărată, afacerea este „complet inacceptabilă”, fără a evoca vreo sancțiune. Purtătorul de cuvânt al guvernului, Gabriel Attal, a denunțat și „fapte extrem de șocante”.
Deocamdată, mass-media care a dezvăluit proiectul Pegasus a indicat că serviciul de securitate marocan a folosit software-ul pentru a viza aproximativ 30 de jurnaliști francezi și șefi ai mass-media. Dar alte dezvăluiri urmează să apară săptămâna aceasta. „Acest lucru ar putea avea consecințe dacă ar viza personalități importante ale statului francez, cum ar fi președintele Macron, premierul sau ministrul Apărării, de exemplu”, spune Pierre Vermeren. Acest lucru ar produce încă o răcire între Maroc și Franța, dar fără consecințe majore, în opinia mea”.
Negarea acuzațiilor, revelatoare
Pentru Amnesty International, faptul că Marocul neagă acuzațiile de spionaj este totuși revelator. „Acest lucru nu este valabil ca justificare, trebuie oferite elemente care să îl susțină”, spune Katia Roux. Poziția Marocului este problematică. În schimb, guvernul marocan ar trebui să investigheze, să dea dovadă de transparenţă și să răspundă solicitărilor de informații cu privire la contractele cu NSO”.
Cu toate acestea, linia de apărare a țării este deja detectată. Într-adevăr, NSO afirmă oficial că tehnologiile sale sunt utilizate de clienții săi doar în lupta împotriva terorismului sau a criminalității. „Marocul se prezintă ca un campion în lupta împotriva jihadismului și a terorismului islamist. În acest rol, el este complet credibil. Deci, faptul că folosește aceste instrumente era cunoscut și putea juca astfel pentru a se apăra, cu siguranță”, pariază Pierre Vermeren.
Amnesty International solicită totuși ca NSO „să îşi înceteze contractele cu țările care utilizează în mod abuziv această tehnologie”. Organizația solicită, de asemenea, instituirea unui „cadru de reglementare adecvat și a drepturilor omului pentru legitimarea industriei de supraveghere” și în așteptarea „aplicării unui moratoriu mondial asupra vânzării și transferului de echipament de supraveghere”.
Sursă foto: Dreamstime
