Sub numele „Sebastian Kir”, PS Ambrozie își începe postarea cu remarca: „În sfârșit, iată un material documentat și interesant”. În articolul distribuit de Episcopul de Giurgiu, se subliniază că Rusia ar avea un drept istoric asupra Ucrainei. Ucraina este prezentată în tușe negative, amintindu-se de crimele împotriva evreilor, țiganilor, rușilor și moldovenilor din Al Doilea Război Mondial.

„Sunt sigur că mulți dintre cititori nu au știut despre aceste evenimente și fapte, dar ele au existat, s-au întâmplat. Liderul naționalist și criminal odios în acele vremuri a fost Stepan Bandera, care, împreună cu acoliții săi, a masacrat populații întregi de ruși, evrei, țigani, moldoveni…

Stalin nu a vrut ca populația rusă să afle ce au făcut ucrainenii între 1940-1945 și să dea semnalul unei răzbunări în masă, pentru masacrele, atrocitățile, progrom-urile, asasinatele și crimele comise de ucraineni care luptau alături de naziștii germani”, se arată în textul menționat și distribuit pe Facebook.

Material pro-Rusia postat de Episcopul Giurgiului

Aici se spune că în 2013, a avut loc mișcarea „Maidanul” în partea de vest ucraineană, operă a influenței apusene unită și ideologizată de cultura poloneză.

„Noul țar Putin a vrut să se prezinte ca cel care (în tradiția medievală a Moscovei) a recâștigat pământurile Mamei Rusia. Pentru acest obiectiv a montat o operă sângeroasă în Ukraina, care posibil din punct de vedere al dreptului istoric poate avea dreptate, dar din punct de vedere al dreptului international actual reprezintă o agresiune. Nu cred că se mai pot modifica încă o dată, frontiere Ukrainei… după anexarea cu forța a Crimeii.

Să nu îi uităm pe polonezi, lituanieni, estonieni și letoni care nu au uitat și știu pe pielea lor ce înseamnă Rusia Imperială. Interesele geo-strategice, geo-economice și geo-politice se joacă între aspirațiile Rusiei și ambițiile Occidentului”, se mai arată în text.

Argumente în defavoarea Ucrainei

Totodată, în materialul distribuit de Episcopul Giurgiului se induce ideea că „prietenia” Romaniei cu Ukraina are o istorie nefastă și, mai ales, dramatică.

„În 1918, Ukraina a dorit anexarea Basarabiei, dar intervenția armatei române a dejucat și a anulat demersul şi dorința vecinilor de la nord. În 1945, Ukraina a dorit același lucru, însă Stalin s-a opus din considerente pur politice, nicidecum din dragoste pentru români.

În 1992, Ukraina a participat cu trupe la războiul de pe Nistru alături de trupele ruse din Armata a XIV-a a generalului Lebedev, împotriva românilor de acolo; dorința Ukrainei era de a desprinde regiunea transnistreană pe care și-au dorit-o pentru a o include in granițele ucrainene.

Din 1992 și până în prezent, Ukraina este parte activă din formatul de negociere asupra regiunii Transnistria”, se mai spune în material.

Ukraina are astăzi ceea ce istoria i-a rezervat

Totodată, se induce ideea că dacă știm istoria reală vom ști cum să ne poziționam și cum să abordăm viitorul.

„Ukraina are astăzi ceea ce istoria i-a rezervat. Ukraina nu a fost și nici nu va fi (ca și Ungaria) un stat prieten cu România. Politicienii nu trebuie să camufleze această realitate de teama că ar putea strica relațiile diplomatice… Care relații?… Acelea de a tăcea și a nu face nimic?!… Există această zicere veche, antică: până si inamicii te pot respecta dacă nu arăți frică și lipsă de onoare.

Cât privește suplimentarea trupelor străine staționate în România, decizia ar trebui să apartin. Parlamentului… nicidecum șefului statului, care chiar dacă este șef peste armată poate lua hotărâri greșite în ceea ce priveşte strategia geopolitică şi militară”, se susține în textul postat de Episcopul Giurgiului.