Desi termenul limita a expirat de sase luni, contractele cu ocoalele silvice nu pot fi incheiate Obtinute din mosteniri, retrocedari sau simple achizitii, terenurile reprezinta, in ansamblul lor, o investitie. Uneori, o investitie extrem de profitabila, atunci cand terenul are si o importanta strategica. Comparativ cu un imobil, exista perceptia ca terenurile presupun costuri de administrare mai mici, in special cele din extravilan. Nu este insa chiar asa. “R
Desi termenul limita a expirat de sase luni, contractele cu ocoalele silvice nu pot fi incheiate
Obtinute din mosteniri, retrocedari sau simple achizitii, terenurile reprezinta, in ansamblul lor, o investitie. Uneori, o investitie extrem de profitabila, atunci cand
terenul are si o importanta strategica.
Comparativ cu un imobil, exista perceptia ca terenurile presupun costuri de administrare mai mici, in special cele din extravilan. Nu este insa chiar asa. “Rau cand nu ai si rau cand ai”, cam asa spun proprietarii atunci cand vine vorba de grijile legate de terenuri. Fie ca este vorba de construirea unui gard, de plata unor impozite, de repararea unor stricaciuni, de schimbarea folosintei etc., tot timpul apare ceva care ii obliga sa bage mana in buzunar si sa se caute de bani.
Pentru terenurile impadurite, statul impune niste reguli destul de complicate in teorie, dar mai ales in practica.
La jumatatea lunii octombrie 2005, a intrat in vigoare OUG nr. 139/2005 privind administrarea padurilor din Romania. Conform acestei ordonante, prin padure se intelege “o suprafata de teren de cel putin 0,25 hectare, pe care se gasesc arbori ale caror coroane acopera cel putin 10% din suprafata. Arborii trebuie sa atinga o inaltime minima de 5 metri la maturitate in conditii normale de vegetatie”. Sunt considerate paduri si: pepinierele forestiere si plantajele care fac parte integranta din padure, drumurile forestiere, caile de acces, poienile si alte goluri din padure, ecosistemele forestiere situate in parcurile nationale, parcurile naturale, rezervatiile naturale si alte zone forestiere protejate, perdelele forestiere de protectie constituite din arbori ocupand o suprafata mai mare de 0,5 hectare, cu o latime mai mare de 20 metri, si jnepenisurile din zona alpina.
Definitia de mai sus o inlocuieste pe cea cuprinsa in Codul silvic si extinde suprafetele de teren incluse in fondul forestier national.
Pentru un nepriceput in domeniul forestier, definitia are o nota de absurd, in sensul in care se pune intrebarea cum se poate masura suprafata acoperita de catre coroanele copacilor astfel incat sa se determine daca acopera sau nu 10% din suprafata terenului. Absurd sau nu, proprietarii de terenuri ar trebui sa faca acest calcul – singuri sau ajutati de un specialist. Daca terenul pe care il detine indeplineste criteriile de mai sus si se apreciaza ca este vorba de o padure, proprietarul are niste obligatii pe care, daca nu le indeplineste, risca sa plateasca o amenda substantiala.
Cum trebuie respectat
regimul silvic
In mod normal, obligatiile pentru respectarea regimului silvic ar trebui comunicate proprietarului prin grija autoritatii publice pentru silvicultura. Odata insa cu redefinirea padurilor, multi se trezesc ca fiind proprietari de padure fara sa aiba habar de ce este acela regim silvic.
Spre exemplu, conform OG nr. 96/1998 republicata, privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, proprietarii de paduri si detinatorii cu orice titlu au urmatoarele obligatii:
• Sa asigure paza padurilor in vederea prevenirii taierilor ilegale, distrugerii sau degradarii vegetatiei forestiere, pasunatului abuziv, braconajului si a altor fapte infractionale sau contraventionale. Proprietarii de paduri mentionati la art. 12 alin. (1) vor asigura paza prin structurile silvice de administrare, de stat sau private, dupa caz. Neasigurarea pazei prin structurile silvice autorizate atrage raspunderea contraventionala.
• Sa execute lucrarile necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor padurilor, stabilite de organele autoritatii publice pentru silvicultura, cu mijloace proprii sau contra cost, prin structuri silvice autorizate.
• Sa asigure respectarea masurilor de prevenire si stingere a incendiilor si, dupa caz, dotarea cu mijloace de prima interventie.
• Sa efectueze lucrarile de impadurire si de ajutorare a regenerarii naturale, potrivit prevederilor amenajamentelor silvice si ale normelor tehnice specifice.
• Sa execute la timp, in conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice si ale normelor tehnice specifice, lucrarile de ingrijire a arboretelor – degajari, curatari, rarituri, taieri de igiena.
• Sa execute taieri de arbori numai dupa punerea in valoare si eliberarea documentelor specifice de catre personalul silvic autorizat.
• Sa asigure, in conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice si actelor normative in vigoare, intretinerea si repararea drumurilor forestiere aflate in proprietate.
Activitatile de mai sus si altele prevazute de regimul silvic sunt asigurate de structurile silvice autorizate din zona, pe principiul teritorialitatii, pe baza contractuala, pe socoteala detinatorului de padure.
Sanctiunile aplicabile sunt, dupa cum urmeaza:
• Neasigurarea pazei padurilor de catre persoanele fizice detinatoare, cu amenda de la 100 RON lei la 200 RON;
• Refuzul proprietarilor sau al altor detinatori de paduri de a executa lucrarile de prevenire si combatere a daunatorilor si bolilor padurilor sau de a executa lucrarile de ingrijire a arboretelor, cu amenda de la 500 RON lei la 2.500 RON.
O alta formulare a obligatiilor precizate mai sus este cuprinsa in HG nr. 483/2006, publicata in Monitorul Oficial in data de 20 aprilie 2006. Astfel, “proprietarii de paduri din Romania sunt obligati sa asigure, prin ocoale silvice care se infiinteaza si functioneaza in conditiile legii, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru padurile pe care le au in proprietate”. Nerespectarea acestei obligatii atrage plata unei amenzi cuprinse intre 1.000 si 5.000 RON. Serviciile silvice vor fi prestate in baza unor tarife care vor fi stabilite de catre ocoalele sivice si facute publice in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a hotararii de guvern. In plus, serviciile silvice prestate de ocoalele silvice se asigura numai in pachet de servicii.
Conform OUG nr. 139/2005, termenul pentru asigurarea administrarii padurilor sau a serviciilor silvice pentru acestea este de sase luni de la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta, respectiv 20 octombrie 2005. Acest termen s-a implinit deja in luna martie 2006, dar intrebarea este cum ar fi putut proprietarii sa incheie contracte cu ocoalele silvice, in conditiile in care fie acestea nu exista in zona respectiva, fie tarifele pentru serviciile silvice nu au fost facute inca publice conform legii?