Un act normativ care ar fi trebuit să elimine mai multe inadvertenţe existente în legislaţia actuală privind protecţia socială reuşeşte să adauge neclarităţilor vechi altele noi.

Guvernul a decis că legislaţia privind protecţia socială ar trebui puţin (mai mult) periată în vederea fundamentării bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008. Astfel că şi-a suflecat mânecile şi a pus de o ordonanţă de urgenţă (OUG nr. 91/2007) prin care modifică următoarele acte normative:
• Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
• Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale
• Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă
• Legea nr. 20072006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale.

În principal, s-a dorit „stabilirea bazei de calcul a contribuţiilor sociale astfel încât baza de calcul a contribuţiei angajatorului să fie egală cu suma veniturilor care constituie baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale“. În subsidiar, s-a dorit eliminarea unor inadvertenţe existente între Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 250/2007 de modificare a celei dintâi (despre unele din acestea am atras atenţia şi noi). Ciudat este faptul că, deşi se recunoaşte existenţa unor neconcordanţe în forma actuală a Legii nr. 19/2000, ele sunt lăsate aşa până la sfârşitul anului 2007, prevederile OUG nr. 91/2007 urmând să intre în vigoare abia din 2008 (excepţie fac prevederile legate de suplimentarea numărului de posturi pentru Casa de pensii – CNPAS).

Principala inadvertenţă avea în vedere stabilirea bazei impozabile pentru persoanele asigurate pe bază de declaraţie sau contract. Deşi Legea nr. 19/2000 stabilea un cadru legal special pentru categoriile de persoane asigurate prin declaraţie sau contract, prin modificarea alin.(3) al art. 23 prin Legea nr. 250/2007, rezulta în mod eronat că, în cazul acestora, baza de calcul pentru contribuţia individuală de asigurări sociale ar fi venitul brut realizat, şi nu venitul asigurat. Între cele două noţiuni există o diferenţă ca de la cer la pământ, iar confuzia creată de prevederile Legii nr. 250/2007, coroborate cu cele ale Ordinului nr. 680/2007, a determinat unii angajatori să facă reţinere la sursă cu titlu de contribuţii şi pentru alte persoane decât era îndreptăţită să facă (ex: cenzori sau administratori).

OUG nr. 91/2007 abrogă problematicul alin.(3) al art. 23, dar pentru ca lucrurile să devină cu adevărat clare ar trebui amendate şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/ 2000, în special cele legate de definirea „venitului brut realizat lunar“ în care, în mod greşit, spunem noi, sunt incluse şi venituri realizate de alte persoane decât cele prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I şi II.

Cu referire la venitul asigurat prin declaraţia sau contractul de asigurare, trebuie menţionat că, prin modificarea adusă art.23 alin.(1) lit.b) se elimină limita minimă a acestuia. Se înţelege astfel că venitul asigurat poate fi orice sumă şi că el nu are neapărat vreo legătură cu venitul realizat, în cazul persoanelor obligate să se asigure conform art. 5 alin.(1) pct. IV şi V.

De altfel, prin modificarea art. 33 alin. (2) se prevede că „asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V care fac dovada că în anul fiscal precedent nu au realizat venituri nu datorează contribuţie de asigurări sociale pentru perioada respectivă“. Cu alte cuvinte, obligaţia de asigurare în cazul persoanelor menţionate mai sus devine efectivă doar dacă acestea realizează venituri în anul fiscal respectiv.

O altă noutate adusă de OUG nr. 91/ 2007 o reprezintă modificarea bazei lunare de calcul la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Astfel, în cazul persoanelor asigurate obligatoriu, aceasta devine:
a) suma veniturilor brute realizate lunar;
b) salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.

Există şi alte aspecte reglementate de noua ordonanţă, deşi ele nu sunt amintite în preambul. Unul din acestea are în vedere clarificarea rolului pe care CNPAS îl are în sistemul de pensii administrate privat. Dacă până în prezent rolul de instituţie de evidenţă era deja stabilit, CNPAS – conform noilor reglementări, devine şi instituţie de colectare a contribuţiilor (fără a fi însă nominalizată ca atare în cuprinsul actului normativ). Astfel, CNPAS este cea care transmite administratorilor listele nominale de virare a sumelor către fondurile de pensii şi care face şi viramentele în contul acestora.

Există însă o problemă în ceea ce priveşte termenul de îndeplinire a acestor obligaţii. Acesta este, conform noului act normativ, „lunar, până cel târziu în data de 20 a lunii următoare celei în care plătitorii au depus declaraţia privind evidenţa nominală şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.“ Or, conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, termenul de depunere a acestei declaraţii este 25 din luna următoare celei de raportare. Aceasta înseamnă că viramentele către fondurile de pensii s-ar putea face şi peste o lună jumătate de la încheierea lunii de raportare, ceea este în contradicţie cu prevederile art. 44 din Legea nr. 411/2004, care prevede că plata contribuţiilor către fonduri trebuie să se facă în maximum trei zile lucrătoare de la primirea lor de către instituţia de colectare.

De fapt, din formularea OUG nr. 91/ 2007 rezultă că CNPAS va face viramentele către fondurile de pensii indiferent dacă sumele sunt încasate sau nu la data efectuării acestora. Sumele plătite de către CNPAS cu titlu de contribuţii către fondurile de pensii administrate privat vor fi mai apoi comunicate ANAF în vederea „executării creanţelor bugetare“. Ceea ce înseamnă că CNPAS poate ajunge să plătească şi ce nu are cu adevărat, cu speranţa că sumele respective vor fi recuperate, într-un final, de la debitori. Cum va afecta asta capacitatea CNPAS de a plăti pensiile rămâne de văzut. În orice caz, angajatorii vor trebui să acorde o atenţie specială contribuţiilor individuale de asigurări sociale reţinute de la asiguraţi, astfel încât să evite, în cazul neplăţii lor integrale către bugetul de stat consolidat, amenzile usturătoare prevăzute de către Codul de procedură fiscală (amenzi care pornesc de la 4.000 de lei pentru persoanele juridice).

Avertisment

Angajatorii vor trebui să acorde o atenţie specială contribuţiilor individuale de asigurări sociale reţinute de la asiguraţi, astfel încât să evite, în cazul neplăţii lor integrale către bugetul consolidat, amenzile usturătoare.