Evenimentele demonstrează contrariul. Câteva acțiuni ale administrației Biden ar trebui să dea alarma atât pentru Congres, dar și americani.

Singura întrebare este dacă aceste greșeli reflectă incompetența sau aroganța. Primul semn a apărut chiar înainte ca Joe Biden să depună jurământul. Biden l-a invitat pe ambasadorul de facto al Taiwanului în SUA să participe la inaugurarea sa.

Nici măcar Trump sau George W. Bush , susținători aprigi ai Taiwanului, nu au făcut un astfel de gest, care arată dispreț față de Beijing.

Gestul a făcut ca relația noii administrații cu regimul de la Beijing să înceapă cu îngheț. Aceasta ar fi un prim motiv de îngrijorare.

Biden și echipa sa de politică externă au făcut și alte mișcări discutabile care afectează relațiile SUA-China. În prima conversație telefonică cu noul prim-ministru japonez, Yoshihide Suga, Biden a reiterat că tratatul de apărare reciprocă dintre cele două țări acoperă lanțul insular Senkaku, pe care îl revendică și China.

Ulterior, purtătorul de cuvânt al Pentagonului a pus paie pe foc, spunând că Washingtonul sprijină „suveranitatea” Japoniei asupra insulelor Senkaku.

Comentariul său a semnalat o schimbare semnificativă a politicii SUA. Dar, o astfel de abordare haotică a administrației Biden nu inspiră încredere.

Și acțiunile dătătoare de neliniște ale noii admnistrațiii nu se limitează doar la Asia de Est. Zilele trecute, Casa Albă a ordonat atacuri aeriene împotriva Siriei, deoarece milițiile pro-iraniene au atacat instalațiile militare americane din Irak.

Două aspecte ale acestei decizii au atras critici. În primul rând, președintele a aprobat bombardamentele fără a consulta Congresul. Și-a bazat presupusa autoritate pe o interpretare a Autorizației pentru Utilizarea Forței Militare, din 2001 (AUMF) împotriva Al Qaeda și a altor grupări teroriste, după 11 septembrie.

Mișcarea lui Biden a generat critici inclusiv din partea democraților din Congres. Aceștia spun că AUMF nu justifică atacuri aeriene, două decenii mai târziu, într-o țară care nu are nicio legătură cu 11 septembrie.

Decizia administrației de a folosi forța militară fără nicio coordonare cu democrații din Congres arată fie o atitudine arogantă a președintelui, fie stângăcie.

Un alt aspect al deciziei e și mai grav. Deși Rusia are o prezență militară considerabilă în Siria, pentru sprijinirea regimul Assad, se pare că SUA au dat Moscovei o notificare cu doar patru sau cinci minute înainte. O astfel de perioadă scurtă ar fi putut duce la un incident periculos.

Ce s-ar fi întâmplat dacă un avion american ar fi fost doborât în ​​timpul raidului. Sau dacă, atacul ar fi ucis personalul militar rus care nu a avut timp să se adăpostească.

Acest episod nu a ajutat cu nimic la dezamorsarea relațiilor deja tensionate dintre SUA și Rusia. Activitatea politicii externe a administrației Biden în prima lună nu e doar neimpresionantă, ci alarmantă. Dacă acest amatorism grosoloan e tot ce pot da „profesioniștii” administrației Biden, America are în față patru ani grei.