Cât de realist este să cerem de la ţări mai puţin dezvoltate economic să investească în protecţia mediului şi să adopte modelul economiei verzi? Ne putem permite costurile implicate de tranziţia către o economie verde? Este economia verde o soluţie pentru eradicarea sărăciei? Iată numai câteva întrebări care așteaptă răspunsuri de la promotorii economiei verzi.
Modelul Curitiba de oraș verde

Curitiba, capitala statului brazilian Paraná şi modelul său de dezvoltare urbană ocupă un loc important pe harta economiei verzi promovată de Programul ONU pentru Mediu (UNEP). După China, India şi SUA, Brazilia înregistrează cea de-a patra cea mai mare populaţie urbană, cu o rată anuală de creştere de 1,8 % între 2005 şi 2010. Oraşul Curitiba răspuns acestei provocări prin implementarea în ultimele decenii a unor soluții inovatoare, care au inspirat și alte oraşe din Brazilia și din lume. Paradoxal, creșterea populației de la 361 de mii (în 1960) la 1.828 milioane de locuitori (în 2008) nu a însemnat, cum s-a întâmplat în alte situații similare, aglomerație, poluare și reducerea spațiului public. Astfel, deși densitatea populației a crescut de trei ori, suprafața medie de spațiu verde a crescut de la un km2 la peste 50 km2 pe cap de locuitor.

Urbanism cu capul pe umeri

Cheia succesului dezvoltării durabile urbane în Curitiba o reprezintă organizarea arterelor de circulație și a construcțiilor pe un model radial inelar menit să protejeze spațiile verzi în zone cu mare densitate a populației. Acest model a presupus devierea traficului din centrul oraşului şi dezvoltarea de locuinţe, servicii şi obiective industriale de-a lungul axelor radiale. Astfel a fost încurajat transportul public, în prezent înregistrându-se cel mai ridicat nivel de folosire a mijloacelor de transport în comun și una dintre cele mai scăzute rate ale poluării aerului din Brazilia. Datorită decongestionării traficului, consumul de combustibil este cu 30% mai mic decât în alte orașe braziliene, iar timpul petrecut în mijloacele de transport este de până la 11 ori mai mic, comparativ cu Sao Paulo sau Rio de Janeiro.

Strategii verzi, tactici eficace

Spații importante din Curitiba erau vulnerabile la inundații, rezolvarea acestei probleme fiind plantarea de copaci și amenajarea de lacuri artificiale. Costurile acestui proiect care a implicat inclusiv operațiuni de relocare a populației din cartierele sărace, au fost de cinci ori mai mici decât cele presupuse de construcția unor baraje din beton. De asemenea, prin apariția acestor noi zone verzi, valoarea terenurilor locuibile din apropiere s-a mărit, lucru care a adus și o creștere a veniturilor din impozite.

Amplasarea centrului industrial al orașului Curitiba a fost stabilită în funcție de direcția vântului, pentru a evita poluarea orașului. În acest spațiu își desfășoară activitatea mai mult de 700 de companii din domenii nepoluante. Suprafața industrială a creat aproximativ 50.000 de locuri de muncă directe şi 150.000 de locuri de muncă indirecte.

O altă prioritate a orașului brazilian este managementul deșeurilor și sensibilizarea opiniei publice privind necesitatea colectării selective. Astfel, trei sferturi din locuitorii orașului manifestă un comportament responsabil în privința reciclării, ajungându-se la o rată de reciclare de 13 ori mai mare comparativ cu Sao Paolo.Curitiba reprezintă un studiu de caz care reflectă abordarea de tip “economie verde”, un concept din ce în ce mai dezbătut în contextul preocupărilor pentru dezvoltarea durabilă. Către o economie verdeÎn pregătirea conferinţei ONU pentru Dezvoltare Durabilă care se va organiza anul viitor (4-6 iunie) la Rio de Janeiro, UNEP a lansat raportul “Către o Economie Verde: Calea spre o dezvoltare durabilă și eradicarea sărăciei”, document care se concentrează pe evidențierea metodelor inovatoare pentru reducerea sărăciei şi promovarea dezvoltării durabile.

Raportul își propune să fie un ghid adresat factorilor de decizie politică în ceea ce privește reformele de care e nevoie pentru a debloca potenţialul de producţie şi al ocupării forţei de muncă în contextul economiei verzi.Acest raport se axează pe 11 sectoare cheie considerate a fi esențiale în tranziţia spre o economie verde. Parte din ele (agricultura, pescuitul, pădurile, apa) au la bază capitalul natural și din acest motiv înregistrează un impact semnificativ asupra economiei, deoarece ele constituie baza pentru producţia primară, mijloacele de existenţă ale comunităților rurale sărace. Raportul constată de asemenea, oportunităţi mari de economisire a energiei şi a resurselor în sectoare bazate pe capital “construit” (orașe, construcții, energie, industria manufacturieră, turismul, transportul, managementul deșeurilor). Este nevoie de investitii anuale de 2% din produsul intern brut (PIB) mondial în aceste sectoare cheie pentru transformarea economiei globale într-o economie verde, care presupune emisii reduse de gaze cu efect de seră, utilizarea eficientă a resurselor naturale și incluziunea socială.

De asemenea, raportul dorește să dărâme câteva mituri referitoare la “înverzirea” economiei globale. Dintre acestea, cea mai des vehiculată idee preconcepută este că între progresul economic și protecția mediului este o contradicție în termeni. Dimpotrivă, multe sectoare “verzi” oferă oportunități semnificative pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă. Un alt mit este că economie verde este un lux pe care numai ţările bogate și-l pot permite, sau, mai rău, un şiretlic menit să limiteze dezvoltarea şi să perpetueze sărăcia în ţările în curs de dezvoltare.

Contrar acestei percepţii, raportul aduce numeroase exemple din țările în curs de dezvoltare care pot constitui modele de bună practică.Revenind în context local, în care discuţiile despre protecţia mediului şi sustenabilitatea investiţiilor sunt acoperite de îngrijorările economice, nu ne rămâne decât să împrumutăm modelul Curitiba în primul rând pentru că este eficient şi logic, inclusiv din punct de vedere economic, şi desigur pentru beneficiile ”verzi” pe care le aduce.cest material face parte din colecţia de resurse a primei comunităţi de practică pentru dezvoltare durabilă din România. Comunitatedurabila.ro îşi propune să ofere celor interesaţi un instrument colaborativ de învăţare pentru dezvoltare durabilă şi reuneşte în acest sens experţi şi manageri de proiecte din domenii diverse, cu toţii motivaţi să dezvolte profilul durabil al proiectelor pe care le conduc.
Comunitatea este un rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabila” co-finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeşte în oameni!” iniţiat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu ActiveWatch şi implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.