Cu o concurenţă din ce în ce mai mare, dimensionarea şi orientarea corectă a investiţiilor sunt esenţiale. Admiterea României, în Comunitatea Europeana şi-a pus amprenta asupra economiei. Investiţiile străine, creşterile salariale şi expansiunea creditului au stimulat consumul şi produsul intern brut, determinând mulţi analişti să considere că economia românească este supra-încalzită. Fondurile de investiţii, firmele româneşti şi cele multinaţionale au b
Cu o concurenţă din ce în ce mai mare, dimensionarea şi orientarea corectă a investiţiilor sunt esenţiale.
Admiterea României, în Comunitatea Europeana şi-a pus amprenta asupra economiei. Investiţiile străine, creşterile salariale şi expansiunea creditului au stimulat consumul şi produsul intern brut, determinând mulţi analişti să considere că economia românească este supra-încalzită.
Fondurile de investiţii, firmele româneşti şi cele multinaţionale au beneficiat de această creştere. Multe firme private româneşti sunt asaltate de propuneri de preluare sau colaborare, în timp ce privatizarea a continuat în mod susţinut. Ce ne rezervă însă următorii ani, pe măsură ce euforia admiterii în UE se aplanează? Privatizarea a trecut de apogeu. În portofoliul statului mai sunt puţine companii atractive pentru investori, majoritatea celorlalte aflându-se într-o situaţie financiară precară şi cu posibilităţi de dezvoltare limitate în structura lor actuală. Experienţele din Germania de Est şi Slovacia, unde A.T. Kearney a orchestrat procesul de privatizare, arată că astfel de firme pot deveni atractive şi pot genera beneficii statului, însă o restructurare masivă este absolut necesară înainte de privatizare. Până atunci însă, firmele private vor acapara interesul tuturor categoriilor de investitori. În majoritatea domeniilor, firmele din România au crescut rapid în ultima vreme. Totuşi, discutând cu diverşi CEO, constatam o preocupare tot mai mare pentru o creştere controlată, pentru a nu afecta echilibrul intern al companiei şi profitabilitatea pe termen mediu şi lung.
Cu o concurenţă din ce în ce mai mare, dimensionarea şi orientarea corectă a investiţiilor sunt esenţiale. Studiile noastre arată că şi structura organizatorică trebuie adaptată în mod activ şi aliniată priorităţilor de dezvoltare. Nu este mereu uşor, având în vedere lipsa personalului calificat. În clasamentul GSLI (Global Services Location Index), efectuat anual de A.T. Kearney, care măsoară atractivitatea ţărilor ca destinaţii pentru externalizarea de servicii, deşi România continuă să fie bine plasată, poziţia sa a coborât în ultimul an din cauza creşterilor salariale şi a dificultăţilor de a găsi personal calificat.
Nu în ultimul rând, numeroase firme de talie globală au ridicat concurenţa, putând limita creşterea cu care s-au obişnuit unele firme româneşti. Folosind o bază de date de peste 25,000 de companii, din 24 de industrii şi 53 de ţări, am urmărit evoluţia competitivităţii şi consolidarea industriilor la nivel global. În toate industriile, două-trei companii globale ajung să domine mai mult de 70% din piaţă; pentru restul concurează numeroase firme şi doar cele mai performante firme de nişă supravieţuiesc. Implicaţiile sunt multiple. Creşterea nu poate fi susţinută fără o transformare complexă a companiilor. Viteza de reacţie este esenţială. Companiile care se vor transforma repede vor câştiga teren rapid şi îşi vor consolida poziţia. Cele cu viteză de reacţie mai mică vor dispărea sau vor fi înghiţite. Creşterea organică sau prin achiziţii, fuziuni ori parteneriate strategice, creşterea într-o nişă locală, regională sau globală sau prin diversificare sunt opţiuni care trebuie analizate prin prisma creşterii profitabile şi a valorii firmei pe termen lung.
Bogdan Belciu, manager A.T. Kearney Management Consulting