În ultimele zile urmăresc destul de mult pe parcursul zilei postul Bloomberg, din motive lesne de înțeles pentru cei care tranzacționează la bursă.
Înainte de acest episod de volatilitate extremă pe piețele financiare, obișnuiam să țin televizorul mai mult pe The Money Channel decât pe Bloomberg sau CNBC, dar am ajuns la concluzia că în această perioadă de scăderi accelerate, prețurile acțiunilor românești sunt în cea mai mare proporție influențate de tendințele burselor internaționale și mult mai puțin sau aproape deloc de situația internă din România sau de evenimentele care apar aici.
Urmărind pe acest post menționat mai sus evoluții, știri, evenimente și comentarii, din când în când am mai avut șansa să îmi treacă pe lângă ureche câte o opinie a unui broker sau analist cu 20-30 de ani de experiență în tranzacționare reală. Avem și noi oameni cu multă vechime în piață și mult fler în interpretarea și fructificarea oscilațiilor acesteia, dar este evident că cu greu ne putem compara cu experiența de viață a unui trader care tranzacționa la NYSE încă din 1985 sau mai devreme.
Ascultându-i pe acești brokeri/traderi experimentați, constat că peste tot în lume psihologia investitorilor este aceeași: foarte greu ar cumpăra acțiuni după ce piața a scăzut cu 30%-50% și par mai dispuși ca într-o astfel de conjunctură să-și marcheze pierderile și să aștepte pentru „a cumpăra mai ieftin ulterior“. Pe de altă parte, dacă aud la televizor că bursa a urcat cu 100% în ultimul an, ar fi foarte tentați să cumpere „pe termen scurt, pentru că poate, piața mai crește cu 15%-20% înainte de a atinge potențialul maxim“.
Această mentalitate a investitorilor de retail face să fie foarte greu de atras investitori noi în piață, după o perioadă de declin puternic, pentru că încrederea acestora este la niveluri foarte reduse, deși exact atunci oportunitățile sunt mai numeroase și mai consistente. Cât privește riscul, acesta există tot timpul pe piața bursieră, și din moment ce au în vedere o investiție la bursă, ar trebui să fie clar că e necesar să și-l asume. Nu cred că riscurile unui plasament bursier sunt cu mult mai mari după o scădere de 50% a indicelui pieței decât după o creștere a acestuia cu 100%.
Ca revers al medaliei, după o perioadă îndelungată de creșteri masive ale bursei, aproape că nu e nevoie să faci eforturi pentru a convinge potențialii clienți, să investească. De cele mai multe ori, în astfel de situații ei caută din proprie inițiativă brokeri prin care să facă investiții bursiere și sunt contrariați sau uneori chiar nemulțumiți dacă aceștia le spun că poate nu acela este cel mai fericit moment pentru așa ceva.
De ce se întâmplă oare așa și de ce psihologia investitorilor de retail este mereu în contratimp cu momentele pieței? Unul dintre posibilele răspunsuri ar fi că de vină este mentalitatea de tip „totul sau nimic“. Cu alte cuvinte, investitorii de retail sunt foarte adesea tentați să fie cu toți banii în piață dintr-o singură tranzacție (sperând că va crește și se vor îmbogăți rapid) sau să fie complet în afara pieței, așteptând să mai scadă și să cumpere cel mai ieftin posibil.
Dacă mișcările lor de cumpărare și vânzare nu s-ar mai baza atât de mult pe speranța că intuiesc exact tendința, atunci probabil că ar găsi avantajele unei strategii bazate pe mișcări graduale de cumpărare în trepte și marcare pe etape a profitului, adică genul de strategie proprie cuiva care acceptă și înțelege că, adesea, piețele sunt aproape complet imprevizibile (și chiar iraționale) pe termen scurt și că ceea ce contează nu este ce va fi mâine și săptămâna viitoare, ci ceea ce crezi tu că va fi peste câteva luni sau chiar peste un an și mai mult.
IULIAN PANAIT, președinte, KTD Invest