De ce nu merg românii la psiholog?

Piața românească de psihologie și psihoterapie nu este la fel de matură ca piețele din Europa Occidentală dacă luăm în calcul cifrele care există: 3.131 de cabinete individuale și societăți profesionale de psihologie sunt înregistrate în România. Unii analiști spun că acest segment nu valorează mai mult de 10 milioane de euro, în timp ce alții nici nu cred că se apropie de această cifră. Diana Vasile, psihoterapeut Logos Consult, face o descriere a pieței, într-un dialog cu Capital.

Capital: Mulți români se feresc să apeleze la un psiholog sau psihoterapeut, atunci când au nevoie. De unde vine această reținere?
Diana Vasile: Multe persoane au această reținere deoarece nu cunosc suficient de bine avantajele și beneficiile unui serviciu de asistare psihologică. Se confundă încă psihologul cu psihiatrul, adică se confundă posibilitatea stimulării capacităților psihice cu vindecarea tulburărilor psihice, care înseamnă boală, patologie psihică. Astfel, se cunoaște destul de puțin despre beneficiile unor ședințe de consiliere sau psihoterapie. Lipsa educației cu privire la sănătatea psihică reprezintă unul dintre motivele acestei rețineri. Știm că trebuie să avem norme de igienă fizică, indiferent dacă le respectăm sau nu, dar nu conștientizăm că există, la fel, niște repere pentru sănătatea psihică. Sănătatea psihică se poate păstra, iar dacă s-a diminuat, se poate îmbunătăți. Mai mult, nu prea știm despre factorii psihologici care contribuie la păstrarea sau înrăutățirea sănătății fizice. Ne este încă rușine de dificultățile noastre profesionale sau familiale, drept pentru care nu vorbim cu nimeni despre ele. În plus, există încă, la noi, o mentalitate interesantă cu privire la suferința psihică, la durerea sufletească. Acesteia i se acordă o valoare prin ea însăși, făcând persoanele să se simtă importante, sacrificate pentru binele cuiva – de cele mai multe ori copii, parteneri, șefi, firme, companii. De aceea, indiferent cât de mult suferă, persoanele nu vor apela la psihologi căci simt că nu ar mai fi la fel de importanți sau de iubiți de cei pentru care se sacrifică. De asemenea, există și varianta în care persoana apelează la servicii de coaching, care reprezintă, de fapt, consultanță sau consiliere psihologică. Termenul și cei care practică acest tip de serviciu sunt preferate, în general, datorită aspectului pozitiv pe care îl sugerează. Limita acestui serviciu se află uneori în calitatea profesională a persoanei care practică – a coach-ului -, care de regulă cunoaște niște tehnici de stimulare și antrenare a unor abilități, dar cunoaște mai puțin modul intern de funcționare a unei persoane, în care se îmbină capacitățile, limitele și blocajele interne. De aceea, așa cum mi-a arătat des practica, persoana care a apelat la coaching s-a blocat uneori mai puternic în unele zone, iar alteori, coachingul a fost poarta prin care a intrat către psihoterapie.
Capital: În România, cât costă o consultație și cât durează, în medie?
Diana Vasile: O consultație psihologică individuală în practica privată din România este între 20 și 100 de euro, în timp ce în statele europene consultațiile sunt între 50 și 200 de euro. În SUA, costurile se află între 100 și 300 de dolari. Diferențele sunt în funcție de competențele profesionistului, notorietate, locația cabinetului, tipul consultației, urgența serviciului. De asemenea, la noi, în general, practica spune că există in jur de șase consultații individuale sau de cuplu pe zi.
Capital: Câte cabinete există în România, pe acest segment?
Diana Vasile: Până în iunie 2012 erau înregistrate oficial, la Colegiul Psihologilor din România, 3.131 cabinete individuale și societăți profesionale de psihologie. Numărul lor este în continuă creștere. Dacă în 2006, de când a început înregistratea oficială, s-au deschis 183 de cabinete, în 2011 au fost oficializate 635, iar numai în prima jumătate a acestui an s-au înregistrat 420 de cabinete profesionale. Piața are un bun potențial.
Capital: Care sunt categoriile de persoane din care este compus publicul țintă?
Diana Vasile: Publicul țintă este, de regulă, publicul educat, mai ales cel cu informații despre avantajele apelării la un psiholog în situații dificile sau stresante de viață. Au început, în ultima vreme, să vină la cabinete și oameni care nu au "probleme" în adevăratul sens al cuvântului, dar vor să verifice acest lucru sau să își îmbunătățească viața, stilul de trai sau relațiile în care funcționează. De asemenea, în mod tipic, publicul consilierii și psihoterapiei este reprezentat de persoanele adulte, între 28 și 40 de ani, aceasta fiind vârsta tipică pentru schimbările esențiale în propria persoană și propria viață, deoarece este momentul în care devenim responsabili pentru propria dezvoltare. Este momentul auto-analizelor, a ieșirii de sub influențele parentale, momentul în care conștientizăm forța personală care poate aduce modificări remarcabile în calitatea funcționării noastre și a vieții de zi cu zi.
Capital: Se poate spune ca ”a avea” un cabinet de psihologie si/sau psihoterapie este un business profitabil in Romania?
Diana Vasile: A avea un cabinet de psihologie/psihoterapie nu este exemplul cel mai potrivit pentru expresia "business profitabil", în opinia mea. Reușita unui astfel de serviciu este foarte strâns legată de capacitățile personale și profesionale ale specialistului și mai puțin de gradul de organizare a businessului. Cabinetul poate deveni o sursă foarte decentă de trai după câțiva ani de profesare la standarde ridicate. Pentru a se putea transorma într-un business, consider că este nevoie de maturizarea pieței, de maturizarea profesională a specialiștilor, precum și de creșterea capacităților de construcție a unui business de către un psiholog.