Când primești ceva gratis, tu ești cel vândut. Asta este expresia care explică atât schimbările în politica de confidențialitate a Google, dar și multe alte lucruri cu care noi, utilizatorii de internet, nu suntem de acord.
În engleză, această zicătoare sună mai bine și este mai cuprinzătoare: "If you’re not paying for something, you’re not the customer; you’re the product being sold."
Un studiu relativ recent al celor de la KPMG ajunsese la o concluzie interesantă: Tot mai puţini utilizatori de internet plătesc pentru un “conţinut”, în timp ce tot mai multe companii le vând datele personale. Să facem acum o scurtă trecere în revistă: pe Google intrăm și căutăm gratuit, pentru messenger nu plătim, Facebook este gratuit, știrile pe care le citim în fiecare zi pe site-uri, la fel. Să o luăm “băbește”: din punct de vedere economic, fiecare dintre acestea au în spate niște costuri “de producție” care trebuie acoperite. Google are niște oameni pe care trebuie să-i plătească, Facebook la fel. Banii vin din publicitate, iar companiile care vor să se promoveze prin diferitele vehicule online au nevoie să știe cui se adresează mesajul. Adică au nevoie să știe cine ești tu.
Schimbarea politicii de confidențialitate a Google, care a intrat în vigoare de ieri, nu reprezintă decât o tranzacție pe care compania care deține mototul de căutare a făcut-o cu cei care dau banii: Google dă mai multe informații despre tine, iar advertiserii și în final companiile vor da mai mulți bani. Exact ce am scris mai sus: “You are the product being sold”.
Concluzia este una cât se poate de simplă: dacă toate aceste servicii pe care noi le utilizăm în mediul online ar fi pe bani, companiile care le oferă nu ar mai fi nevoite să facă tranzacții cu date personale. Sau măcar să nu se mai așterne preș în fața acestora. Este valabil pentru orice lucru sau serviciu de pe internet pentru care nu plătești. Atât timp cât este gratuit, în mod sigur există niște consecințe care te privesc în mod direct.
Interesantă este mentalitatea românilor referitoare la a plăti/ a nu plăti pentru ceva. Românii sunt obișnuiți să li se dea. Cel mai probabil, urmare a sistemului comunist care ne-a apăsat zeci de ani și care i-a obișnuit pe români să li se dea. Statul le dădea casă, le dădea un job, le dădea salariu, le dădea pensie. În consecință, dacă românul ar putea primi cât mai multe lucruri gratis sau dacă ar putea să beneficieze de cât mai multe servicii pentru care să nu plătească ar fi mulțumit.
Dacă mâine Facebook ar decide ca utilizatorii să plătească o sumă modică pentru acces, am senzația că 75% dintre cei 4 milioane de utilizatori din România ar renunța la Facebook, pe principiul strugurii sunt acri și că oricum Facebook era nasol.
Dar să nu ne facem probleme în această privință. Pe pagina de start a rețelei de socializare scrie negru pe alb “It’s free and always will be”. Asta îmi aduce aminte cumva de inscripția de la intrarea în infern din Divina Comedie a lui Dante: “Voi care intrați, lăsați orice speranță!”. Tu ești cel vândut și așa va fi mereu.