Din 2001, managementul Gazprom a fost dominat de trei grupuri: două strâns legate de Putin şi un al treilea format din oficiali vechi ai Gazprom. Putin însuşi a arbitrat aceste grupuri pentru a preveni deţinerea controlului de unul dintre ele, păstrându-şi astfel responsabilitatea finală pentru companie.

Ca rezultat al managementului defectuos şi al corupţiei, producţia Gazprom a stagnat în ultimele două decenii, iar cota sa din producţia de gaz a Rusiei a scăzut la 76 la sută. Deşi se bucură de un monopol asupra exporturilor de gaze, acestea au scăzut în ultimul deceniu.

Strategia companiei este problematică, atrage atenţia The Moscow Times. În esenţă, Gazprom pur şi simplu stă pe domeniile sale gigantice, care cuprind un sfert din rezervele mondiale de gaz tradiţional şi transportă gazul prin conducte, din vestul Siberiei, către Europa. Îşi menţine strategia veche şi nu răspunde noilor oportunităţi sau provocări.

Între timp, industria gazelor trece printr-o revoluţie, cu o nouă ofertă imensă de gaz natural lichefiat (GNL) şi din şisturi, dar Gazprom abia dacă participă pe această piaţă. Preţul gazelor naturale a scăzut brusc în Statele Unite, decuplându-se de preţurile ridicate la petrol, în timp ce Gazprom insistă să continue cu politica preţurilor ridicate, legate de cele la petrol. De asemenea, rămâne fidel contractelor pe termen lung, drept urmare volumul exporturilor în Europa a scăzut şi este de aşteptat să continue acelaşi trend.

În schimb, cea mai mare preocupare pentru Gazprom este de a construi conducte care nu sunt necesare. Este implicat atât în construirea gazoductului Nord Stream (55 de miliarde de metri cubi), cât şi South Stream (63 miliarde de metri cubi). Cel din urmă va costa cel puţin 30 de miliarde de dolari, în timp ce Nord Stream ar putea costa cam la jumătate. Această investiţie nu este necesară, susţine publicaţia citată, iar asta deoarece sistemul de conducte ucrainean poate tranzita cel puţin 120 de miliarde de metri cubi de gaze în Europa şi are nevoie de reparaţii de numai 3,5 miliarde dolari. De ce aruncă 45 de miliarde de dolari?, se întreabă The Moscow Times.  Motivul nu este eficienţa costurilor. Pentru a fi construite, conductele Gazprom costă de două-trei ori pe kilometru mai mult decât proiectele similare.

Şi nu este vorba doar de management defectuos, ci şi de o politică externă dezastruoasă. Cu excepţia câtorva prieteni pe care Gazprom îi are în rândul unor companii gigant din energie, cum ar fi germanii Ruhrgas şi BASF, italienii ENI şi Gaz de France, în rest compania rusă şi-a făcut duşmani peste tot. Dar cele mai rele relaţii ale Gazprom sunt cu Ucraina.

Uniunea Europeană urmăreşte să spargă monopolul pe care Gazprom îl deţine în Europa de Est, motiv pentru care, alături de Statele Unite, sprijină construirea Nabucco şi conducta de gaze trans-caspica, ce conectează Turkmenistanul de Azerbaidjan şi care concurează cu South Stream.

"Putin şi corupţia care-l înconjoară" au costat Rusia enorm în ultimul deceniu. Dacă Putin era sincer în dorinţa lui de a reduce corupţia, trebuia să înceapă cu concedierea managerilor Gazprom pe care i-a numit", încheie publicaţia rusă.