Numiţi o profesie în care poţi să-ţi iei o vacanţă de şase luni fără să ai grija banilor sau a unui telefon de la şefi. În industria publicităţii din România, e ceva perfect posibil.
Mihai Popa este unicul angajat al studioului Psalmplasma, care se ocupă cu animaţie computerizată. La începutul acestui an, el şi-a luat o „scurtă“ vacanţă… până în luna iunie, pentru a pleca în Asia: un pic şi pentru muncă, dar cel mai mult pentru relaxare. Freelancing-ul, adică lucrul pe cont propriu, echivalează cu libertatea. Există două feluri de freelanceri: tinerii absolvenţi, care, neavând un loc de muncă, îşi încep activitatea pe cont propriu, şi oamenii care au căpătat în timp experienţă şi notorietate pe piaţă. Majoritatea fac parte din a doua categorie.
Mihai Coliban, fost director de creaţie la Lowe & Partners, este ultimul din seria celor care au ales să lucreze pe cont propriu: „Pentru mine, freelancing-ul e pasul către propria agenţie. Primul avantaj pe care l-am simţit este că am scăpat de tensiunea frustrantă, limitativă, din agenţia «mare».“
Avantajele sunt evidente: independenţa, flexibilitatea programului de lucru, un grad ridicat de control asupra a ceea ce faci, dar şi… faptul că poţi lucra liber: „Cine nu ar vrea să lucreze înarmat cu un laptop conectat la internet şi un telefon mobil, o lună de zile… de pe plajă?“, declară Dan Andrei, unic angajat şi acţionar al companiei X-Act Communications. Iar motivaţia financiară este tentantă: „Venitul lunar ca angajat, la nivelul meu, poate fi în jur de 2.000 de euro, ca proprietar sau asociat la o mică agenţie cam de 5.000 de euro. Ca freelancer câştig cel puţin tot atât, dar bătaia mea de cap este semnificativ mai mică.“
Pe de altă parte, dezavantajele sunt la fel de vizibile. „Ca freelancer, îţi asumi nişte riscuri: de a munci în van, de a pierde pitch-urile, de a primi informaţii trunchiate de la diletanţi, de a munci cu deadline fixat… ieri. Nu în ultimul rând, îţi asumi riscul de a nu fi plătit, pe româneşte spus, de a lua ţeapă“, afirmă Bogdan Mureşanu, senior copywriter la Next şi freelancer.
De obicei, spune Coliban, 80% din proiecte ajung la freelanceri prin intermediul agenţiilor de publicitate, care îşi externalizează uneori unele resurse. Dar nu este o regulă generală: tot el afirmă că în cazul său proporţia dintre clienţii atraşi prin filiera agenţiilor şi cei câştigaţi direct este cam de 50% – 50%. Gabi Toth, un freelancer care nu a lucrat niciodată într-o agenţie de publicitate, declară că toate proiectele lui sunt consecinţa contactului direct cu clienţii. În funcţie de experienţa în domeniu, se poate ajunge la un portofoliu de peste 90 de clienţi, cum se întâmplă în cazul lui Toth. Şi nu este vorba numai de clienţi mici. Mihai Popa a lucrat, prin intermediul agenţiilor, şi pentru companii precum Coca-Cola, Orange, Toyota, TNT, ABN Amro sau Absolut.
Bugetele pe care pun mâna freelancerii sunt de regulă mici şi medii. Cel mai mare buget coordonat de Dan Andrei a fost de circa 400.000 de euro, în timp ce suma medie, spune el, se situează în jurul a 10.000 de euro.
Un freelancer câştigă conturi, de obicei, pe baza contactelor personale şi a propriei sale reputaţii. Cea mai frecventă cale prin care sunt contactaţi de potenţialii clienţi sunt recomandările directe şi site-urile lor personale sau ale afacerilor pe care le conduc.
Există şi varianta de a lucra pe două fronturi, ca angajat şi ca freelancer. Mihai Popa, de exemplu, ca angajat al agenţiei Lowe, a făcut freelancing chiar pentru… Lowe! Alţii, precum Coliban, au obiecţii: „Nu am fost niciodată împotriva ciubucarilor, în măsura în care nu afectau randamentul lor pe proiectele agenţiei, şi i-am urât profund atunci când vedeam că dau rasol pe respectivele proiecte şi lucrau mai mult pe cele «de acasă». Ciubucarii sau falşii freelanceri sunt un fenomen real, vechi şi imposibil de oprit.“
În cele din urmă, e vorba şi de optimism: „În acest moment, rezistenţa la nou a clienţilor face ca piaţa independenţilor să nu fie nici pe departe saturată, dar tocmai noutatea absolută va ajuta bugetele mici şi medii să iasă din anonimat. Îndrăzneală, încredere, mai mult timp liber, clienţi fericiţi, calcule totdeauna cu plus, strategii câştigătoare, multe zile de filmare şi, eventual, ceva premii“, spune Bogdan Hasan, fost creativ la Saatchi & Saatchi, acum managing partner al firmei Activist Mass Communicator.
Mihai Coliban, după ce a demisionat din funcţia de director de creaţie la Lowe & Partners, a preferat să rămână freelancer. Proiectele la care lucrează sunt toate în curs de desfăşurare: campania BestAds, IQads.ro, ultimele coperte şi o minicampanie pentru revista Time Out, strategie pentru un producător local de mobilă şi noua campanie de imagine Timişoreana (împreună cu Lowe).
Gabi Toth (26 de ani) lucrează de la 17 ani. A lucrat mai întâi ca designer, după care a trecut la statutul de freelancing, pentru că nu mai făcea faţă proiectelor. Ca independent, face de toate: new business, account management, strategic directing & planning, creative directing, graphic design, art directing, copywriting, marketing, client service. Toth a lucrat pentru companii precum Softpedia, RDS sau Adobe Systems.
Bogdan Mureşanu lucrează pe două fronturi: senior copywriter la agenţia Next şi freelancer. „Nu am ales eu să fac freelancing, el m-a ales, spune Mureşanu. A lucrat la campania de imagine a băncii Romexterra, la campania pentru Muzeul Ţăranului Român şi a câştigat un pitch internaţional pentru UNICEF Moldova (sub pseudonimul David Sima).
Dan Andrei munceşte ca o firmă cu zece angajaţi, de la partea de client-service, propuneri de campanii, execuţii creative până la grafică şi copywriting, producţie şi achiziţie de media. În cinci ani de când lucrează ca independent, clienţii vin la el ca la… dentist. Adică, trimişi de alţi clienţi mulţumiţi. În prezent, lucrează şi pentru doi clienţi din SUA.
