cresterea somajului. Carnea de pasare din import este tot mai ceruta. La loc de cinste se afla, pentru al doilea an consecutiv, pulpele congelate. Care este motivatia acestui succes ce a trimis semnale de alarma in intreaga industrie avicola? Pretul pare a fi motivul cel mai puternic. Importurile sunt mai ieftine decat oferta autohtona. Prea ieftine, suspect de ieftine, spun avicultorii nostri. Ei argumenteaza ca in ultimii cinci ani valoarea in vama a importurilor de carne de pasare s-a redus cu 50%. „Ce crestere de productivitate poate justifica o asemenea scadere a preturilor?”, se intreaba managerul unui important complex avicol. Avicultorii cred ca o data intrata in tara, carnea de import se vinde cu preturi mult mai mari, ridicand la cer profiturile importatorilor. Aceste venituri sunt, cel putin teoretic, foarte mari. O tona de carne de pasare importata a intrat cu un pret mediu de 567 de euro in primele noua luni ale anului 2004. Daca ne gandim ca la poarta fermei producatorii nostri au un pret de circa 1.000 de euro pe tona, rezulta o marja considerabila pentru importatori. Acestia aduc in special carne din Lumea Noua. SUA detin primul loc, cu exporturi de 21 de milioane de euro, anul trecut, dinr-un total de 51,6 milioane de euro. La succesul pulpelor americane, urmate tot mai aproape de cele braziliene, au contribuit o serie de evolutii. In primul rand, devalorizarea dolarului le-a facut mai ieftine decat cele provenite din Europa. Apoi, pulpele sunt considerate subproduse, nefiind cerute pe piata americana. Cum producatorii din SUA isi amortizeaza cheltuielile din vanzarea pieptului, restul poate fi vandut la preturi extrem de mici. La aceste atuuri mai contribuie si disponibilitatile de furaje, America si Brazilia fiind primii producatori de soia si porumb din lume. Importurile ieftine ameninta un sector in plina transformare. Avicultura trebuie sa se adapteze cerintelor draconice impuse de Uniunea Europeana.”Suntem nevoiti de multe ori sa vindem sub costuri din cauza importurilor foarte ieftine”, spune Marius Iliev, directorul societatii avicole Tec Miaco. Societatea a trecut printr-o grava criza financiara la inceputul anului, fapt care a determinat schimbarea actionarului majoritar. De aceea, ei au nevoie de fonduri pentru modernizare. Prin urmare, avicultorii trebuie sa-si amane planurile de retehnologizare, vitale pentru respectarea cerintelor europene. Cea mai dura dintre acestea pare a fi renuntarea la cresterea pasarilor in baterii (in custi suprapuse unele peste altele – n.r.). Renuntarea la acest sistem „garanteaza” costuri mai mari cu 40%. O alta problema pentru avicultori, aparuta din senin, este scumpirea furajelor din soia, dupa o recolta foarte buna. Guvernul, deloc inspirat, a marit cu 10% taxele vamale la importul de srot (resturi bogate in minerale si proteina), pentru a proteja, spun unii analisti, putinii producatori autohtoni de furaje din soia. Masura insa scumpeste furajele (producatorii interni se aliniaza la preturile importurilor) intr-un moment cand presiunea importurilor este in crestere.Revenind la probleme importurilor, acestea au avut darul de a mari concurenta de pe piata. Fara suflul rece al concurentei in ceafa, industria poate ar fi lasat-o mai moale cu investitiile si ar fi preferat sa vada un pret mare al puilor autohtoni. Pe termen mediu insa, beneficiile pentru consumatorii de carne de pasare nu se vor regasi in prosperitatea industriei avicole. Fara investitii, crescatorii nostri vor fi maturati de cei europeni. Acest lucru se va traduce prin cresterea somajului, nevalorificarea productiei de cereale si un deficit si mai mare al balantei comerciale. Toate acestea se vor intoarce la consumator sub forma unei scaderi a puterii de cumparare. Mai mult, este posibila aparitia unui monopol al importurilor, care sa afecteze la fel de mult consumatorul ca un monopol autohton. Deci puiul nostru trebuie sa treaca cu bine tranzitia, in ciuda provocarilor venite din partea rudelor occidentale.

Amenintari pentru pasarile autohtone
· Importurile raman cea mai mare durere de cap pentru crescatorii autohtoni. Potrivit statisticilor, fiecare al doilea pui cumparat din magazine provine din import.
· Costurile de adaptare a tehnologiilor la cerintele europene. Renuntarea la bateriile de crestere, tratarea deseurilor si procesarea resturilor ramase dupa abatorizare sunt cele mai acute probleme.
· Concurenta produselor europene. Dupa integrare, taxele vamale pentru importuri vor fi desfiintate, si puiul romanesc va da piept cu avicultura europena.

Atuurile industriei alimentare
· Pretul furajelor, de multe ori mai scazut decat cel din Uniunea Europeana, este un avantaj pentru industria avicola care cere multe produse obtinute pe plan intern, precum porumbul sau soia.
· Mana de lucru ieftina este un avantaj, mai ales in cazul „partilor” (piept, pulpe, ficatei), care solicita multe operatiuni, efectuate manual.
· Existenta unui sector industrial matur si bine organizat, care poate exercita uneori actiuni eficiente de lobby in favoarea industriei avicole.

Carnea de pasare este preferata romanilor (cifre pentru 2004)
Consum pe cap/locuitor    11,4 kg
Productia totala, din care    465 mii tone
a unitatilor industriale    181 mii tone
Efective totale, din care    96.901 mii capete
ale unitatilor industriale    20.368 mii capete
Ponderea importurilor in prod. ind.    50%
Valoarea importurilor    52.023 mii euro
Valoarea subventiilor    750 mld lei/150 mii tone
Numarul unitatilor industriale    84
Numarul abatoarelor in 2007    10
Primii zece producatori autohtoni totalizeaza 53,5% din carnea de pasare industrializata in acest an. Agricola Bacau a produs in primele trei trimestre din acest an 20,3 mii de tone, urmata de Avicola Calarasi, cu 9.489 tone produse in acelasi interval de timp, iar locul trei este ocupat de Avicola Buzau, cu 9.351 t.