Emil Hurezeanu
La portile marelui magazin, asteapta clientii: nelinistiti, neincrezatori, enervati. Noi cu cine mai votam? In ce tara traim? Pe mana cui a incaput ea? Cum a fost posibil? Ce urmeaza? – iata intrebarile difuze care intuneca starea de spirit a unei mari natiuni europene, in chiar aceste zile.
Neregulile financiare descoperite, treptat si inca fara epilog, in afacerile Partidului Crestin-Democrat German si balbaiala liderilor sai, care de la omisiune la minciuna si ipocrizie au parcurs, prea repede, toata gama defectelor majore ale politicianului caricaturizat de un Daumier cu peste 100 de ani in urma, dezvaluirile uluitoare si banalizate ale presei – iata elementele naturii moarte cu politicieni vii, care a transformat Germania ultimelor zile, intr-un panopticum traversat de puternice frisoane de delirium tremens colectiv.
Un fost cancelar, cel mai celebru urmas al lui Bismarck si Adenauer, omul ale carui merite istorice erau evocate de prieteni si adversari cu acelasi respect, Helmut Kohl s-a transformat in cateva saptamani in simbolul politicianului egoist si impermeabil la sensul moral al politicii. El nu vrea sa-si tradeze binefacatorii – cei care din conturi poate ilegale au alimentat ani in sir, pe cai oculte si ocolind fiscul, alte conturi dubioase ale democratiei crestine germane. Alti lideri crestin-democrati au fost atrasi in acelasi „strudel” de vinovatii, minciuna si ilegalitate.
Cel mai important partid de opozitie din Germania e paralizat. Situatia e departe de a fi usor de clarificat. Partidul Social-Democrat guverneaza, practic, de cateva saptamani, fara opozitie si guverneaza mai degraba si din aceasta cauza, cu rezultate foarte mediocre. Populatia germana, tinerele generatii nu stiu incotro s-o ia si sa priveasca in cautarea unor repere morale indiscutabile.
Principala instanta politica a republicii federale, presedintele Johannes Rau, tace la randul sau. Tace – s-a scris – pentru ca el insusi, alaturi de numerosi fruntasi social-democrati cu care a guvernat ani in sir landul Renania de Nord-Westfalia, a acceptat ilegalitati si nereguli. „Cine sta in spatele unei vitrine de sticla nu mai arunca cu pietre”, spun germanii si adagiul se potriveste perfect unei bune parti a actualilor guvernanti germani, in confruntarea cu dezvaluirile din sanul opozitiei.
In aceste zile se gloseaza si se vorbeste mult, eventual cu degetul moralizator ridicat, in legatura cu nimicnicia oamenilor politici si lipsa de incredere funciara – dar, iata, justificata, a cetateanului in politica, in general. In realitate, oricat de indreptatita este acum analiza critica si chiar sanctionarea clasei politice germane, trebuie spuse cateva lucruri: Germania este tara europeana, stabila si dezvoltata, ale carei derive din mecanismul afacerilor de partid au fost descoperite si sunt in curs de solutionare, in virtutea mecanismului democratic. Presa, parlamentul, justitia isi fac datoria, iar partidele si statul vor trage concluziile. Democratia functioneaza, cetateanul are dreptul la neincredere partiala, dar nu si la panica definitiva.
Onoarea lui Kohl invinge Constitutia
Nici dreapta, nici stanga nu sunt scutite de caderea in capcanele ilegalitatii. Viata politica moderna, in societati dezvoltate si prospere, ocoleste tot mai greu tentatiile coruptiei, brutale sau subtile. Din acest motiv, controlul si autocontrolul trebuie fortificate.
Pana acum au putut fi auziti si vizionati numerosi acuzatori publici infailibili si intransigenti. Impresia este ca dintre ei se recruteaza, cu siguranta, viitorii culpabili ai unor scandaluri in curs de fermentare. Printre lupii sau mieii moralisti ai actualitatii germane s-a strecurat si un preot catolic, ani in sir duhovnicul cancelarului Kohl. Intrebat de miza cuvantului de onoare al cancelarului, in comparatie cu juramantul aceluiasi pe Constitutie, preotul a spus ca un cuvant de onoare poate fi uneori mai important, pentru cel care l-a dat, decat angajamentul pe un corp de drept pozitiv si obiectiv, foarte important, dar exterior intimitatii sufletesti a fiintei. Asa sa fie? Si daca e si asa? Feriti-va, a mai spus preotul catolic din Bonn, de fanaticii adevarului, atunci cand pornesc in campanie publica. In praful starnit de lupta si copitele cailor navalnici, sunt terfelite poate, usor si definitiv, valori la fel de fragile.
Germania va iesi fortificata din acest tumult al ilegalitatilor descoperite si culpabilitatilor asumate sau in curs de clarificare. Ea ramane un exemplu bun de urmat, chiar si atunci cand ne face tuturor, acum, un dar otravit, dar util, al democratiei consumate: cel al erorii indreptate.