Punctele-cheie ale summitului NATO de la Bruxelles. Summitul NATO, care a început luni, ar trebui să fie pus pentru prima dată sub semnul calmării și curtoaziei. În urmă cu patru ani, liderii europeni erau certaţi ca nişte simpli şcolari de Donald Trump pentru că nu cheltuiau suficient pentru apărare şi mai ales că nu cumpărau suficiente echipamente americane.
De astă dată, Joe Biden a ţinut, de la venirea sa în Europa pentru G7, un discurs de catifea: „Cred că Uniunea Europeană este o entitate încredibil de puternică şi dinamică.
Asta vine mai ales din capacitatea ţărilor din Europa de Vest nu numai să-şi gestioneze problemele economice, dar şi să furnizeze sprijinul necesar pentru NATO”, a declarat el.
Punctele-cheie ale summitului NATO de la Bruxelles. Europenii au crescut bugetele militare
Şi a subliniat duminică faptul că apărarea unui aliat din NATO atacat, prevăzută de articolul 5 din tratatul Atlanticului de Nord, este o „obligaţie sfântă”.
Formal, aliaţii ar trebui deci să regăsească formule puternice pentru a-şi reafirma înţelegerea. Cu atât mai mult cu cât din 2017 ţările europene şi-au crescut, toate, bugetele militare.
Potrivit secretarului general al organizaţiei, Jens Stoltenberg, aliaţii europeni împreună cu Turcia şi Canada îşi vor fi crescut bugetele pentru apărare cu 260 de milioane de dolari la sfarşitul lui 2021 faţă de 2014.
De acum, 12 dintre aliaţii Statelor Unite, printre care Franţa, alocă echivalentul a 2% din PIB apărării, aşa cum au promis.
Joe Biden a dat deja semne de calmare faţă de Europa. De îndată ce a fost ales la Casa Albă, a anulat decizia predecesorului său de a retrage 12.000 de soldaţi staţionaţi în Germania.
Prima miză, cea mai uşoară, ar trebui deci să fie aceea de a arăta lumii că NATO s-a întors, gata să-şi apere viziunea asupra lumii.
Totuşi, în spatele reafirmării legăturii transatlantice, ameninţările sunt departe de a fi interpretate în acelaşi fel, arată Les Echos.
Agendă foarte largă pusă pe masă de Jens Stoltenberg
Ceea ce duce la o agendă foarte largă pusă pe masă de Jens Stoltenberg: Rusia, China, schimbările climatice, apărarea cibernetică, spaţiul, Afganistanul… Lista este prea lungă pentru a răspunde clarificării strategice cerute de preşedintele Emmanuel Macron, când vorbea despre „moartea cerebrală” a organizaţiei, în 2019, cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a Alianţei.
Voinţa Statelor Unite de a introduce creşterea puterii militare chineze la acelaşi nivel al ameninţărilor ca şi agresivitatea rusească nu este pe placul tuturor europenilor.
Felicitându-se pentru reangajarea americană într-un multilateralism cooperant, Emmanuel Macron a amintit că europenii ţin la suveranitatea lor comună şi doresc „să aibă calea lor proprie, cu o comunitate de valori, dar o independenţă când este vorba despre strategia [lor] faţă de China”.
”China nu face parte din geografia atlantică”
„În ce mă priveşte, China nu face parte din geografia atlantică sau harta mea are o problemă. Şi deci consider că nu este centrul subiectului”, a insistat el la conferinţa de presă, joi, 10 iunie.
Reuniunea de luni trebuie să fie ocazia reafirmării valorilor împărtăşite, şi pentru Paris, reamintirea principiilor de solidaritate şi coordonare prealabilă între aliaţi.
Alianţa a fost pusă în dificulate de deciziile unilaterale ale administraţiei Trump, atât în ce priveşte retragerea din Afganistan, cât şi cea privind anumite tratate de dezarmare, în special abandonarea tratatului privind forţele nucleare intermediare (FNI).
Este deci important ca europenii şi americanii să vorbească pe aceeaşi voce înaintea întâlnirii programate miercuri la Geneva, între preşedintele Statelor Unite, Joe Biden, şi omologul lui rus, Vladimir Putin.
Întâlnirile bilaterale
În special în speranţa de a clarifica un cadru de negociere în ce priveşte controlul armamentelor. Cel puţin, ar trebui să continue reflecţia începută de „raportul înţelepţilor” pentru a redefini în 2030 o strategie.
În afara programului oficial, o mare parte a agendei se va desfăşura în întâlnirile bilaterale, în special între preşedintele francez, Emmanuel Macron, şi omologul lui turc, Recep Tayyip Erdogan, pentru a relaxa tensiunile după creşterea contenciosului privind rolul agresiv al Ankarei în Mediterana.
Pentru a-şi atrage bunăvoinţa Statelor Unite, Turcia propune să rămână în Afganistan şi să protejeze şi să conducă aeroportul din Kabul, după ce totalitatea trupelor americane şi ale NATO se vor fi retras din ţară, adică până la 11 septembrie.