Aproape kafkian, unul dintre reprezentantii conducerii inchisorii de la Gherla, unde vor fi transferati toti cei 200 de detinuti ai puscariei falimentare, relata resemnat dificultatile intampinate de penitenciarul clujean. S-au adunat datorii la alimente (detinutii n-au mai vazut orez la masa de peste doua luni, spunea el), la medicamente si chiar la intretinere. In total, peste zece miliarde de lei vechi. Prea mult pentru puterea financiara a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, care a dispus sa se puna lacatul peste toate lacatele din puscaria ardeleana.
Am incheiat stirea gandindu-ma la precedente, dar mai ales la lectia pe care seful cel mare al penitenciarelor a dat-o, probabil fara intentie. A inchis o puscarie, provocand o si mai mare inghesuiala “in racoarea” vecinilor gherlasi, pentru a economisi cam 300 de milioane de lei vechi pe luna. Nu pot sa nu ma intreb cati dintre “managerii” companiilor de stat romanesti ar fi procedat la fel. La noi, moda este sa acumulezi datorii cat mai mari, iar apoi sa astepti sa fie sterse prin ordonanta.
Una dintre regulile de aur ale economiei de piata, dublata de cea a bunului simt, spune ca atunci cand nu reusesti sa fii competitiv, atunci cand mergi in pierdere fara nici o perspectiva de redresare trebuie sa iesi imediat din cursa. Cate companii de stat au fost declarate falimentare in ultimii ani in Romania? Nici una. Cate din acestea si-au achitat datoriile la timp, pana la ultimul leu, fara amanari, esalonari, reesalonari sau scutiri? Nici una. Romania este presata din exterior sa bage la zdup cat mai multi corupti. Sa atace frontal si decisiv marea coruptie. Problema e ca avem numai 35 de penitenciare, toate supraaglomerate, din care unul tocmai s-a inchis. si, dupa cum merg lucrurile la PNA, devenit departament, parca nu prea avem nici corupti.
