Drepturile de transmisie tv a meciurilor din Divizia A Ursus pentru anul viitor au starnit o veritabila furtuna in fotbalul autohton. Pentru a pune mana pe acestea, au fost aruncate in joc fel de fel de oferte, unele realiste, altele de-a dreptul aberante. Cifrele avansate au variat intre 3 si 80 de milioane de dolari. Nu se cunoaste ce fel de calcule si-au facut ofertantii, insa un lucru este cert: experienta din ultimii doi ani a aratat ca aceste drepturi nu sunt profitabile pentru televiziuni. Si asta din mai multe motive, care variaza de la orele de programare a meciurilor (de cele mai multe ori, ore neatractive pentru firmele de publicitate), pana la lamentabila politica de promovare pe care posturile tv o au vizavi de aceste evenimente fotbalistice. Una peste alta, scurta istorie de doi ani a vanzarii drepturilor a scos in evidenta faptul ca, la un meci cumparat de televiziuni cu 10-12.000 de dolari, acestea obtineau in medie cam 3.000 de dolari venituri din publicitate. Acum se pune problema: de ce atata bataie pentru ceva care nu este nici pe departe profitabil?
La discutiile de pana acum in jurul drepturilor tv, ofertantii, care nu sunt altceva decat niste intermediari intre Liga Profesionista de Fotbal si statiile de televiziune, parca s-au jucat de-a licitatia, vehiculand sume imense de bani. Si asta fara a tine cont de potentialul posturilor tv si de marimea pietei de publicitate. Fara a incerca sa stricam socotelile intermediarilor, potrivit estimarilor noastre, valoarea reala de piata a acestor drepturi s-ar situa in jurul sumei de un milion de dolari pe sezon. La o asemenea suma, drepturile tv, fie ca sunt exclusive sau nu, ar fi profitabile pentru toate partile. Cu toate neajunsurile, acestea s-au vandut pana acum, posturile de televiziune acceptand tranzactiile numai pe considerente de imagine. Dar imaginea nu tine de foame, mai ales intr-o piata de publicitate relativ saraca.
In acest an, Giovani Becali, patronul firmei International Sport Management, si-a vazut amenintata pozitia – de principal custode al drepturilor tv – de catre ofertele concurentei. Contractul sau cu LPF se incheie in decembrie 1999.
In aceasta situatie, el a facut o miscare abila, evitand negocierea cu LPF si trecand la discutii directe cu cluburile. Aceasta manevra l-a suparat pe Dumitru Dragomir, presedintele LPF, care a aruncat pe piata niste oferte astronomice. Si asta pentru a pastra unitatea cluburilor sub umbrela sa.
Indiferent de deznodamantul scandalului si de modalitatea prin care aceste drepturi vor fi acordate, actorii vor fi obligati sa coboare cu picioarele pe pamant. Cu alte cuvinte, se vor tranzactiona sume rezonabile pentru simplul motiv ca piata o cere. Daca bani nu sunt, nici fotbal nu va fi (pe micul ecran). Esenta disputei Dragomir-Becali consta in satisfacerea unor orgolii. Cine detine drepturile tv are putere si influenta atat in lumea fotbalului, cat si in mass-media. Iar aceasta putere ofera o serie de oportunitati pentru alte afaceri