„Rușii au devenit conștienți că  răspunsul Kremlinului la pandemie nu e cel prezentat de propagandă. Imaginile filmate de cetățeni  arată cozi de kilometri ale ambulanțelor care așteaptă să lase pacienții în spitalele supraaglomerate din Moscova.

De asemenea, rușii înțeleg că sistemul de sănătate al țării lor (primitiv după standardele occidentale)  eșuează și că nivelul lor de viață scade, în timp ce protejații lui Putin fură și cheltuie bani în locuri precum Siria și Ucraina – dar nu acasă”, scrie Herman Pritcher Jr., președintele Consiliului american pentru politică externă din Washington, pe site-ul nationalinterest.org,

Conform lui Pritcher,  „În cei doi ani care s-au scurs de ultimele alegeri (martie 2018), încrederea în Putin a scăzut de la 60% la 35%”, se arată în The Economist. Mai mult, un sondaj de la sfârșitul lunii aprilie realizat de Centrul Levada din Rusia a constatat că doar 46% dintre ruși au considerat că măsurile luate de Putin în ceea ce privește  pandemia au fost corecte”.

Oricât ar fi de supărătoare aceste cifre pentru Putin, în realitate situația ar putea fi chiar mai gravă. Rusia nu e țara în care să-l critici deschis pe liderul suprem, așa că e de presupus că unii dintre cei chestionați s-au temut să spună ce gândesc. Recesiunea mondială pe care pandemia a declanșat-o e un alt motiv de îngrijorare pentru liderul de la Kremlin, mai ales că Rusia nu stă pe roze. „Veniturile reale au scăzut în cinci din ultimii șase ani. Această statistică indică o stagnare prelungită.

Într-adevăr, din 2014, rata medie de creștere a economiei ruse a fost de 0,6%, o cincime din media globală. Cu greu ar trebui să fie o surpriză faptul că mai mult de jumătate (53%) dintre tinerii de 18-24 de ani doresc să părăsească țara”, notează Pritcher.

Și ar mai fi ceva, aș spune eu, războiul petrolului în care Rusia s-a angajat împotriva Arabiei Saudite și prăbușirea prețurilor nu au făcut decât să agraveze situația economică a țării. Din păcate pentru Putin, în fața pandemiei și a recesiunii, armele pe care a învățat să le folosească de-a lungul anilor împotriva inamicilor interni și externi numai  sunt de niciun folos.

Mai e un aspect care merită luat în calcul și care ține de esența puterii. La un moment dat, oricâte eforturi ar face propaganda, oamenii încetează să-i creadă poveștile dacă în viața lor nu apar schimbările în bine promise. În regimurile democratice, în astfel de momente are loc schimbarea guvernării prin alegeri. În Rusia, însă, unde opoziția a fost sufocată de Putin în față ori de câte ori a încercat să scoată capul, s-ar putea să se aplice, însă, regulile din regimurile distatoriale (sau autoritare, dacă preferați). Iar cifrele nu sunt de partea lui Putin.

„Un studiu american al Consiliului de politică externă din anul 2019 a constatat că doar 35 din 120 de dictatori postbelici (care au condus țări de 10  de locuitori sau mai mult) au rămas la putere atât de mult timp (ca Putin n.r,). Dintre acești 35, 15 (42%) au fost îndepărtați cu forța sau omorâți. Vârsta medie la care  au pierdut puterea, a fost de 73 de ani. Șase dintre cei 15 au părăsit, însă, scena înainte de a împlini 68 de ani.

Aceste cifre sunt relevante în cazul Rusiei, deoarece Vladimir Putin, care împlinește 68 de ani în octombrie, este acum la putere de 20 de ani”, scrie Pritcher. Chiar dacă mersul lucrurilor nu pare să-i fie favorabil, Putin are încă destule cărți și pârghii în mână. Pe de altă parte, însă, și forțele interesate să-l doboare de la putere au la dispoziție resurse practic nelimitate.

Chiar dacă în Rusia nu există practic o opoziție credibilă,  s-au mai văzut cazuri în care masele au pus la pămnt orânduiri care păreau veșnice. Iar în Rusia situația e destul de tensionată, lipsește numai scânteia care să provoace explozia.

Sunt mai multe motive pentru care Țarul ar avea motive să se teamă de criza de sănătate și de propriul popor. Deși ideea de a închide rapid granița cu China a fost foarte corectă, pandemia face acum ravagii în Rusia, iar sistemul sanitar rusesc nu face față.

„Rușii au devenit conștienți că  răspunsul Kremlinului la pandemie nu e cel prezentat de propagandă. Imaginile filmate de cetățeni  arată cozi de kilometri ale ambulanțelor care așteaptă să lase pacienții în spitalele supraaglomerate din Moscova.

De asemenea, rușii înțeleg că sistemul de sănătate al țării lor (primitiv după standardele occidentale)  eșuează și că nivelul lor de viață scade, în timp ce protejații lui Putin fură și cheltuie bani în locuri precum Siria și Ucraina – dar nu acasă”, scrie Herman Pritcher Jr., președintele Consiliului american pentru politică externă din Washington, pe site-ul nationalinterest.org,

Conform lui Pritcher,  „În cei doi ani care s-au scurs de ultimele alegeri (martie 2018), încrederea în Putin a scăzut de la 60% la 35%”, se arată în The Economist. Mai mult, un sondaj de la sfârșitul lunii aprilie realizat de Centrul Levada din Rusia a constatat că doar 46% dintre ruși au considerat că măsurile luate de Putin în ceea ce privește  pandemia au fost corecte”.

Oricât ar fi de supărătoare aceste cifre pentru Putin, în realitate situația ar putea fi chiar mai gravă. Rusia nu e țara în care să-l critici deschis pe liderul suprem, așa că e de presupus că unii dintre cei chestionați s-au temut să spună ce gândesc. Recesiunea mondială pe care pandemia a declanșat-o e un alt motiv de îngrijorare pentru liderul de la Kremlin, mai ales că Rusia nu stă pe roze. „Veniturile reale au scăzut în cinci din ultimii șase ani. Această statistică indică o stagnare prelungită.

Într-adevăr, din 2014, rata medie de creștere a economiei ruse a fost de 0,6%, o cincime din media globală. Cu greu ar trebui să fie o surpriză faptul că mai mult de jumătate (53%) dintre tinerii de 18-24 de ani doresc să părăsească țara”, notează Pritcher.

Și ar mai fi ceva, aș spune eu, războiul petrolului în care Rusia s-a angajat împotriva Arabiei Saudite și prăbușirea prețurilor nu au făcut decât să agraveze situația economică a țării. Din păcate pentru Putin, în fața pandemiei și a recesiunii, armele pe care a învățat să le folosească de-a lungul anilor împotriva inamicilor interni și externi numai  sunt de niciun folos.

Mai e un aspect care merită luat în calcul și care ține de esența puterii. La un moment dat, oricâte eforturi ar face propaganda, oamenii încetează să-i creadă poveștile dacă în viața lor nu apar schimbările în bine promise. În regimurile democratice, în astfel de momente are loc schimbarea guvernării prin alegeri. În Rusia, însă, unde opoziția a fost sufocată de Putin în față ori de câte ori a încercat să scoată capul, s-ar putea să se aplice, însă, regulile din regimurile distatoriale (sau autoritare, dacă preferați). Iar cifrele nu sunt de partea lui Putin.

„Un studiu american al Consiliului de politică externă din anul 2019 a constatat că doar 35 din 120 de dictatori postbelici (care au condus țări de 10  de locuitori sau mai mult) au rămas la putere atât de mult timp (ca Putin n.r,). Dintre acești 35, 15 (42%) au fost îndepărtați cu forța sau omorâți. Vârsta medie la care  au pierdut puterea, a fost de 73 de ani. Șase dintre cei 15 au părăsit, însă, scena înainte de a împlini 68 de ani.

Aceste cifre sunt relevante în cazul Rusiei, deoarece Vladimir Putin, care împlinește 68 de ani în octombrie, este acum la putere de 20 de ani”, scrie Pritcher. Chiar dacă mersul lucrurilor nu pare să-i fie favorabil, Putin are încă destule cărți și pârghii în mână. Pe de altă parte, însă, și forțele interesate să-l doboare de la putere au la dispoziție resurse practic nelimitate.

Chiar dacă în Rusia nu există practic o opoziție credibilă,  s-au mai văzut cazuri în care masele au pus la pămnt orânduiri care păreau veșnice. Iar în Rusia situația e destul de tensionată, lipsește numai scânteia care să provoace explozia.