Regiunea rusă, care se întinde pe o suprafață de 8.000 de km pătrați, este situată la Marea Baltică, între Lituania, la nord și est și Polonia, la sud. Acum, Kaliningrad se confruntă cu probleme majore din cauza invadării Ucrainei și a răspunsului diplomatic și economic al vecinilor săi, ambii membri UE și NATO, potrivit Newstatesman.
Săptămâna trecută, guvernatorul regional al Kaliningradului a anunțat că Lituania a decis să impună o interdicție de tranzit asupra mărfurilor care fac obiectul sancțiunilor. Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev, a amenințat imediat cu o reacție cu „consecințe negative grave pentru populația Lituaniei”.
Kremlinul a denunțat mișcarea Lituaniei, considerând-o o încercare de a bloca regiunea. Dar oficialii UE au susținut că guvernul de la Vilnius nu acționează unilateral, ci doar aplică sancțiuni la nivelul întregului bloc comunitar, explicând că pasagerii și mărfurile nesancționate pot tranzita în continuare.
„Evenimentele din ianuarie” și atacarea continuă a suveranității
Amintirile lituanienilor despre ocupația sovietică sunt încă foarte vii în această țară. Mai ales „Evenimentele din ianuarie” 1991, când trupele sovietice au încercat să zdrobească declarația de independență a republicii, ucigând 14 protestatari. Atacarea continuă a suveranității Lituaniei de către regimul Putin, în deceniile care au urmat, nu poate fi nici ea ștearsă cu buretele. În plus, chiar la începutul acestei luni, un deputat al partidului ”Rusia Unită”, al lui Putin, a prezentat o rezoluție prin care cerea anularea recunoașterii independenței Lituaniei, din septembrie 1991, semnată de Mihail Gorbaciov.
Pe măsură ce atacurile lui Putin asupra Ucrainei au escaladat, lucrurile au început să se înrăutățească și pentru Kaliningrad. Întreruperea legăturii feroviare, căile ferate rusești aflându-se sub sancțiunile UE, lasă Kaliningradul accesibil Rusiei doar pe calea feribotului și prin aer.
Kaliningradul, nedezvoltat din punct de vedere economic și una din cele mai sărace regiuni ale Rusiei
Locuitorii din Kaliningrad își procurau mare parte din alimente de la vecinii din UE, dar regiunea rămâne acum dependentă de Rusia continentală pentru alte bunuri. În fiecare an, milioane de tone de petrol, cocs și cărbune erau transportate, mai ales pe calea ferată, prin Lituania. În 2012, UE și Rusia au convenit să permită rezidenților acces pe termen scurt, fără viză, în Polonia și Lituania, la cel puțin 50 km de graniță.
Cu siguranță, Vladimir Putin va susține în continuare că sancțiunile occidentale sunt de vină pentru problemele locuitorilor, însă regimul său este cel care a neglijat multă vreme regiunea.
„Kaliningradul rămâne extrem de nedezvoltat din punct de vedere economic, chiar dacă regiunea este declarată „zonă economică liberă”. Kaliningrad se numără printre regiunile cele mai sărace ale Rusiei”, a menționat Agnia Grigas, membru senior la think tank-ul Atlantic Council.
Singura investiție semnificativă în infrastructură civilă din ultimii ani – construcția unui stadion de fotbal pentru Cupa Mondială din 2018, în ciuda lipsei unei echipe locale a orașului – s-a împotmolit în corupție.
Un „portavion de nescufundat” înfipt în UE
În loc să investească în economia Kaliningradului, Putin a militarizat regiunea, strategia sa fiind descrisă drept o încercare de a crea un „portavion de nescufundat” înfipt în UE.
Propaganda Moscovei ar putea avea ca scop portretizarea Kaliningradului ca o regiune care se confruntă cu o criză. Exclavele au mai suferit de pe urma unor astfel de acțiuni în conflictele Est-Vest. În realitate, Putin creează acum un nou Berlin de Est, izolat de evoluțiile politice și economice din jurul lui.