Rusia și Belarus ar urma să-și întărească relațiile politice și de securitate, cele două țări lansând totodată niște manevre militare care îngrijorează țările vecine.

Omul forte din Belarus, Aleksandr Lukașenko, urmează să se întâlnească la Moscova cu președintele rus Vladimir Putin pentru a cincea oară în acest an. Lukașenko dorește să-și asigure sprijinul Rusiei după anihilarea brutală a opoziției în urma mult disputatelor alegeri prezidențiale care au atras sancțiunile SUA și pe cele ale UE.

Occidentul este extrem de îngrijorat. Cele mai mari manevre militare comune din istorie

Potrivit declarațiilor ministrului rus de finanțe, Anton Siluanov, Moscova se pregătește să majoreze creditul de $1,5 miliarde acordat anul trecut, iar Lukașenko a spus că, în curând, va achiziționa un mare transport de aparatură militară, în care ar putea fi inclus și perfecționatul sistem antiaerian S-400.

Joi, cele două țări și-au lansat totodată și manevrele militare din programul Zapad-2021. Belarus a anunțat că la ele ar putea participa în mod direct 13.000 de soldați, deși Rusia a pretins că va fi vorba de circa 200.000, asta făcând ca numărul lor să fie cel mai mare din istorie, potrivit Financial Times.

Organizate din patru în patru ani, manevrele au îngrijorat țările vecine cu Rusia și cu Belarus, care sunt membre ale NATO, considerate ca fiind țintele fictive ai manevrelor lor, în opinia premierului Mateusz Morawiecki, evenimentul ar putea deveni o ‘provocare’.

În plus, Polonia s-a confruntat cu o creștere a migrației din Irak și Afganistan – fenomen pentru care învinuiește Belarusul.

Anul trecut, protestele au scos în stradă sute de mii de oameni, iar Lukașenko le-a considerat drept o tentativă occidentală prin care se încearcă eliminarea sa și destabilizarea Rusiei. El a pledat în sprijinul cooperării dintre cele două țări pentru a face față acestui pericol comun.

”Practic, avem o singură armată”

”Practic, avem o singură armată, iar frontul militar belarus formează un scut înspre vest”, a declarat Lukașenko, săptămâna trecută. “Dacă, Doamne ferește!, începe un război, armata belarusă va fi prima care va intra în luptă, iar forțele din vestul Rusiei ni se vor alătura rapid ca să putem asigura o apărare comună”.

Întrevederea ar putea ilustra totodată și cât de dependent a devenit Lukașenko față de Rusia pentru a-și asigura supraviețuirea, dar și în ce măsură el rămâne pentru Kremlin un aliat problematic, chiar dacă îi sprijină regimul tot mai opresiv.

Belarus duce lipsă de fonduri și nu va putea plăti aparatura nucleară despre care vorbește Lukașenko, or asta înseamnă că Rusia va trebui să asigure fondurile cu o dobândă semnificativ de mică sau în schimbul unor concesii politice.

“Promisiunea de a face achiziții majore de armament din Rusia este un tertip prin care Lukașenko caută să evite cererea Rusiei de a-și uni și mai mult armatele. Mai ales că, în general, el plănuiește să facă asta pe buzunarul Rusiei”, afirmă Ruslan Puhov, director al Centrului pentru Analiză a Strategiilor și Tehnologiilor, o organizație rusească pe probleme de apărare.

”Lukașenko, forțat să-și sporească integrarea cu Rusia”

“Evident, Lukașenko a fost forțat să-și sporească integrarea cu Rusia în urma protestelor, dar el încă evită să devină prea dependent de Rusia, și o face într-un mod flexibil și abil”.

Cele 28 de acorduri pe care Putin și Lukașenko ar urma să le anunțe își au originea în tratatul pe tema unui “stat al uniunii”, datând din 1999. Totuși, ambele țări au minimalizat rezultatele summitului după ce au renunțat la o serie de condiții-cheie.

Acordul ar urma să omită niște măsuri care, în opinia guvernului de la Minsk, ar putea costa suveranitatea țării, cum ar fi adoptarea rublei rusești, dar și o mai veche prioritate a belarușilor care viza un acord prin care țara lor să poată achiziționa gaze la prețul de pe piața internă rusă.

“Asta convine Minskului, iar Rusia nu este pregătită să dea mai mult ca să schimbe situația. Dacă Lukașenko semnează acordul, atunci el va putea obține un soi de împrumut”, a declarat Artyom Shraibman, fondatorul firmei Sense Analytics, o insituție de consultanță politică din Belarus.

Tensiune în țările baltice

Manevrele Zapad au stârnit mai puțină alarmă în capitalele occidentale comparativ cu cele din 2017, când Rusia a apelat la niște manevre rapide ca pretext pentru ocuparea Crimeii cu trei ani în urmă, dar care rămân încă de dată recentă, afirmă Michael Kofman, cercetător-principal la CNA, o instituție non-profit pentru studii de politică americană.

“Ambele părți au temeri de ordin reciproc. Nu știm exact care sunt intențiile Rusiei”, susține Kofman.

“În prezent, tatonarea dintre cei doi s-a stabilizat. Pentru Moscova, principalul obiectiv al manevrelor este să mențină starea de alertă, și nu să provoace Occidentul”, spune și Puhov. “Cum este evident că potențialul militar al NATO îl depășește de câteva ori pe cel al Rusiei, singurul mod prin care Rusia poate să facă față superiorității militare a NATO este printr-o reacție rapidă și printr-o mobilizare la fel de rapidă”, spune el.

Cu toate astea, țările baltice simt că eventualitatea unei ‘erori’ este mai mare în manevrele din acest an din cauza comportamentului imprevizibil al lui Lukașenko. În mai, el a forțat un avion de pasageri al companiei Ryanair să aterizeze, avionul având la bord un cunoscut disident.

”Asemenea lucruri pot fi periculoase”

De atunci, Polonia și Lituania l-au acuzat că le-a trimis zeci de mii de migranți la frontierele lor.
Țările baltice consideră tot mai mult Belarusul drept un stat condus de un regim corupt, iar Marko Meihkelson, președintele comisiei pentru politică externă din parlamentul eston, l-a calificat pe Lukașenko drept ‚nebun’.

El a adăugat: „Dacă vezi aparatura adunată la frontieră – mitraliere și puști cu lunetă – nu poți să știi niciodată când aceste tensiuni s-ar putea transforma într-o provocare. Lukașenko are nevoie de un inamic, iar țările europene îi sunt de mare folos în acest sens. Desigur, el ar putea să profite de asta”.

Toate cele trei state baltice și Polonia – fiecare dintre ele având câte un batalion NATO pe teritoriul lor – au reguli clare în cazul unor incidente de frontieră, afirmă oficialii, dar tot există temeri legate de o posibilă greșeală.

Ministrul de externe al Letoniei, Edgars Rinkevics, a subliniat că există “riscul destul de mare” al unei neînțelegeri care să nu fi fost aprobată de superiori, ca atunci când un avion american a fost doborât de Uniunea Soevietică pe vremea crizei rachetelor din Cuba.

„Asemenea lucruri pot fi periculoase”, a adăugat el.