Președintele Vladimir Putin este, din toate punctele de vedere, un om puternic care conduce țara cu o mână de fier. Este jenant de narcisist, iar acest narcisism îi alimentează obsesiile megalomane, sau cel puțin așa ni s-a lăsat impresia. Cu toate acestea, astfel de perspective ale unor așa-numiții ”experți” lasă mult de dorit. Mai mult, astfel de perspective sunt inutile. Concepute mai degrabă să emoționeze decât să informeze, astfel de teorii nu răspund la următoarea întrebare: Ce alimentează comportamentul periculos al lui Vladimir Putin?

Ciudat, da, toxic, nu

Narcisismul pare să fie pentru unii singurul răspuns. Ca și Putin, acest stil de personalitate are o reputație proastă. Chiar foarte proastă. Dar narcisismul nu este deloc ceva rău. De fapt, narcisismul e ca sarea în mâncare. Puțină sare nu este doar bună pentru organism, ci e vitală. În mod similar, o doză de narcisism, în cantitatea potrivită, este vitală. Absența narcisismului sănătos este asociată cu o stimă de sine mai scăzută. Demonizarea narcisismului are legături strânse cu demonizarea ego-ului. În mod sigur, Putin este condus de ego-ul său, scrie Jerusalem Post.

Desigur, nu se poate discuta despre bărbați puternici fără a aminti și de noțiunea de masculinitate toxică, un termen adesea folosit pentru a descrie reprezentanții „sexului tare” care prezintă calități masculine tradiționale. Putin a fost acuzat de masculinitate toxică și, așa cum susțin unele voci „se angajează frecvent în acțiuni ”hiper masculine ale puterii”. Această manifestare vulgară de bărbăție include călăritul la bustul gol. De fapt, nu este nimic toxic în a călări un cal fără cămașă. Ciudat, da, toxic, nu.

Nu este nebun

Pe de altă parte, se poate spune că Putin a înnebunit? Unii se întreabă dacă liderul Rusiei și-a pierdut complet rațiunea. A decis să invadeze o națiune suverană, lucru pe care l-ar face doar un nebun. Dar Putin nu este nebun. După cum a scris recent Vladimir Gel’man, un politolog rus, „pentru a analiza esența acestei decizii de a invada Ucraina, nu ar trebui să cădem pradă tentațiilor de a-i nega lui Putin și anturajului său lipsa de discernământ”.

Contrar credinței popular, trimiterea de trupe în Ucraina nu a fost condusă de emoție. Putin este un strateg priceput, nu un adolescent cu capsa pusă. „În orice caz”, a adăugat Gel’man, „majoritatea măsurilor luate de Kremlin, atât înainte, cât și după 24 februarie, par destul de raționale”. „Ar trebui să presupunem că această decizie se încadrează în logica generală a administrației publice din Rusia”, susține el.

Ce este sindromul Hubris

Adevăratul motiv pentru care Putin se comportă astfel are de-a face mai mult cu puterea, decât cu narcisismul, ego-ul sau masculinitatea toxică. Comportamentul lui este produsul unei puteri nelimitate. Înconjurat de bărbați (și femei), el pare să sufere de sindromul Hubris (sau Hybris) o tulburare care provine din deținerea unei puteri nelimitate, necontestate și cu constrângeri minime asupra utilizării ei.

Sindromul Hubris a fost descris pentru prima dată de fostul politician David Owen și de psihiatrul Jonathan Davidson. Acesta este asociat cu excesul de putere, iar simptomele se diminuează de obicei atunci când individul nu mai deține această putere. Sindromul Hubris, au avertizat ei, „poate afecta pe oricine ajunge să aibă putere”.

Bancherii, Bush jr., Blair și Margaret Thatcher, consumați de sindromul puterii

Autorii au analizat oameni de afaceri, artiști și guru religioși care au cedat ”sindromului puterii.” Prăbușirea financiară din 2008, de exemplu, a fost provocată de bancherii internaționali care „au arătat semne clare de Hubris”. Fostul președinte George W. Bush, un om care a decis invazia dezastruoasă a Irakului, a cedat sindromului Hubris, potrivit autorilor. Fostul prim-ministru britanic, Tony Blair, unul dintre principalii aliați ai lui Bush, a suferit și el de sindromul Hubris, au adăugat ei. Alți politicieni marcanți, consumați de puterea nelimitată, sunt ex premierii britanici Arthur Neville Chamberlain și Margaret Thatcher.

Așa dispare sindromul?

Putin este președintele Rusiei din 2012 și înainte a deținut această funcție din 2000 până în 2008. Practic, Putin a fost cel mai puternic om din Rusia timp de aproape două decenii. Sunt șanse să rămână cel mai puternic om din Rusia și în anii următori, chiar dacă alții, inclusiv unii senatori americani, își doresc cu disperare altfel.

Autorii nu au exclus ca sindromul Hubris să aibă „un debut de mediu, similar unei experiențe stresante”. Acest sindrom, au scris ei, ar putea dispărea ”ca răspuns la schimbările de mediu”. Pentru Putin, o schimbare de mediu ar însemna ca el să nu mai fie la putere. Oare se va întâmpla asta?