În vremuri care par să fi apus, Lukașenko, devenit președinte pentru a șasea oară, ar fi revenit deja la atribuțiile banale care l-au consacrat, precum recoltarea cartofilor, inspectarea tractoarelor și tachinarea președintelui Vladimir Putin pentru politicile sale anti-COVID. Iată însă că liderul de la Minsk se confruntă cu o nouă realitate, potrivit NationalInterest.org.
O realitate dată de acuzațiile de fraudare a alegerilor, urmate de ample proteste de stradă, arestări și, în final, la prăbușirea economică a țării. Lukașenko s-a trezit acum în poziția de neinvidiat de a-l ruga pe Vladimir Putin pentru ajutor.
De la căderea Uniunii Sovietice în 1991, Rusia și Belarus au avut legături economice strânse prin diferite acorduri regionale și inițiative bilaterale. Cel mai cuprinzător dintre ele este Uniunea Economică Eurasiatică (EaEU). Deși EaEU a fost ridiculizată ca o încercare de a „re-sovietiza” regiunea, în realitate e o modalitate de a restabili legăturile comerciale. Este, de asemenea, o modalitate de a amplifica puterea rusească în regiune.
Cu toate acestea, Belarus a rămas dependentă de dărnicia Rusiei, în ciuda tensiunilor personale dintre Lukașenko și Putin. Nevoia de subvenții energetice rusești și de piețe deschise a fost crucială pentru Minsk, Belarusul urmărind o strategie economică de integrare în cadrul EaEU, dar fără liberalizări. Economia din Belarus rămâne dominată de companiile de stat, iar mai multe sectoare, în special energia, au rămas de sus până jos sovietice, doar numele lor schimbându-se.
Belarusul a rămas dependent de Rusia mai ales în privința petrolului și gazelor ieftine. Chiar înainte de proteste, Lukașenko începuse să caute alți aliați care ar putea furniza energie.
Pandemia COVID-19 și protestele în curs de desfășurare au împins economia deja fragilă la punctul de rupere.
Dolarizarea, utilizarea dolarului american ca monedă, a fost întotdeauna predominantă în Belarus, dar a început din nou să se zdruncine, pe măsură ce protestele au făcut ca rubla bielorusă să scadă. Această situație – și conștientizarea faptului că opțiunile sale scad – este ceea ce l-a dus pe Lukașenko, la Moscova, pe 14 septembrie, cu jalba în proțap, pentru a încerca să obțină sprijinul rus. Putin nu e prieten cu Lukașenko, iar limbajul trupului și al mimicii președintelui rus în timp ce îl asculta pe liderul de la Minsk au devenit virale, notează NI.
Deci, nu mai e nevoie de nicio dovadă: Putin îl are pe Lukașenko exact în punctul în care l-a vrut: slab, asaltat de opoziție și incapabil să spună „nu” la orice cerere formulată de el în temeiul Tratatului Uniunii din 1999. Belarus a rezistat obiectivelor ambițioase ale Tratatului Uniunii, și anume „un parlament unit, o monedă unică și chiar un act constituțional”, deoarece Lukașenko știa că Putin nu va trata niciodată Belarusul ca pe un egal.
Criza actuală va arăta că Lukașenko, disperat să câștige sprijinul Kremlinului, nu și va mai permite luxul de a cere ca Belarusul să fie respectat ca partenter egal. De asemenea, Putin este capabil să exercite de-acum înainte un control mult mai mare asupra Belarusului, fără să mai facă niciun schimb de amabilități. Așa cum a visat.