Președintele rus Vladimir Putin și-a găsit cea mai bună companie de distracție în timpul spectacolului european, pe care miniștrii de externe ai Uniunii Europene l-au susținut după amenințări acerbe că îl vor sancționa pentru privarea de libertate a opozantului său Alexei Navalnîi. El l-a invitat pe președintele belarus, Alexandr Lukașenko, la reședința sa privată de la Soci, pentru a se detașa de grijile cotidiene, în timp ce Consiliul UE a aruncat cuvinte grele asupra dușmanilor drepturilor omului. Amuzați pe patinoar, cu schiuri și snowmobile, cei doi au fost fascinați de faptul că furia Bruxelles-ului s-a revărsat cu toată forța asupra… complotiștilor din Myanmar, arată Sega. 

Miniștrii europeni de externe au fost de acord în principiu că regimul autoritar de la Moscova (la fel ca anterior la Kiev) merită sancțiuni, dar nu au îndrăznit să numească pe nimeni apropiat lui Putin, nici pe vreunul dintre oligarhii săi preferați, care în mod altruist îi servesc drept paravan împotriva acuzațiilor de corupție. Degeaba asociații lui Navalnîi le-au explicat că rădăcina răului se afla în cercurile înalte atunci când vine vorba de autocrație. Șeful diplomației europene, Josep Borrell, a declarat într-o conferință de presă: „Pentru a sancționa pe cineva, trebuie să fie direct legat de faptele pe care le sancționăm. Nu putem pedepsi pe cineva pur și simplu pentru că nu ne place.

În cazul lui Navalnîi, trebuie să-i sancționăm pe oamenii legați în mod direct de arestarea, procesul, condamnarea și otrăvirea sa. Scuzați, dar și acesta este stat de drept”. Astfel, a lăsat să se înțeleagă că rigoarea maximă este să fie trași de urechi funcționarii din eșalonul doi, care nici măcar nu au investiții în băncile europene, deoarece legea le interzice transferul de bani în străinătate. Prin urmare, nuiaua de la Bruxelles poate lovi doar umbra lui Putin. Dar nu imediat, ci după precizări suplimentare aduse listei.

La scurt timp însă, același diplomat de rang înalt, Borrell, a vorbit și despre rezultatul discuției privind un alt punct de pe agenda Consiliului UE – despre încălcarea drepturilor omului în Myanmar. Pentru opresorii de acolo, sancțiunile europene se bazau deja pe altceva: „Miniștrii de externe din statele UE au decis să impună sancțiuni intereselor economice și financiare ale armatei, deoarece în această țară (Myanmar) ei sunt antreprenori și controlează pârghiile economiei”, a spus Borrell la aceeași conferință de presă. O sursă diplomatică anonimă, citată de AFP, a adăugat: „S-a ajuns la un acord politic privind sancțiunile împotriva armatei. Acestea pot fi introduse foarte repede”.

Ce rezultă?

Oligarhii ruși pot sta liniștiți cu privire la banii depuși în băncile occidentale, dar militarii din Myanmar ar putea tremura dacă nu și-au investit economiile în băncile chineze din apropiere. Pentru a nu fi cu totul scandalos trasul cu ochiul către Moscova, instituția ministrului de externe Serghei Lavrov, care îl umilește de câteva săptămâni pe Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Josep Borrell, i-a venit în ajutor spunând că a fost foarte dezamăgită. Într-o declarație din Piața Smolensk, unde se află Ministerul rus de Externe, se spunea: „Este dezamăgitoare decizia adoptată sub un pretext fictiv de Consiliul Afacerilor Externe al UE la data de 22 februarie, de a pregăti noi restricții unilaterale împotriva legii asupra cetățenilor ruși”. Cât de supărați sunt rușii se vede din următoarea propoziție: „La Bruxelles, ei apasă din nou pe butonul de sancțiuni care nu funcționează”.

Pentru Rusia, toate acestea sunt „deja vu”, pentru că este sub sancțiuni occidentale din 2014, când și-a însușit Crimeea fără a cere opinia Ucrainei. Nu contează că UE a decis acum să aplice împotriva ei noul său „Mecanism global de sancțiuni împotriva încălcărilor drepturilor omului”, care a fost înființat în decembrie 2020. Anterior a fost țesălată de mecanisme penale pentru atacuri cibernetice și incidente chimice, din care nu i-au rămas urme de durată. Numele sonor al noului mecanism o va speria, la fel cum prim-ministrul bulgar Boiko Borisov s-a speriat de sancțiunile americane din cauza corupției.

În 2012, Statele Unite au adoptat Global Magnitsky Human Rights Accountability Act, care inițial a fost conceput ca o măsură punitivă împotriva cetățenilor ruși, implicați în scheme de corupție. În 2016, legea a căpătat un caracter global, deoarece a dat motive să se impună sancțiuni nu numai rușilor, ci și cetățenilor țărilor din întreaga lume. Separat, Departamentul de Stat al SUA își rezervă dreptul de a arăta cu degetul către oficiali corupți, declarându-i indezirabili pe teritoriul SUA. Exact acum un an, el și-a testat arsenalul împotriva Bulgariei, declarându-l pe judecătorul Andon Mitalov, până atunci prea puțin cunoscut, drept „persona non grata” în Statele Unite, suspectat prin canale diplomatice atât de corupție cât și de simpatie față de Rusia. Se aștepta ca aceasta să servească doar pentru setarea criteriilor, deoarece numeroasele scandaluri de corupție din țară au ridicat ținte cât masivele montane. Dar praful de pușcă al americanilor pare să se fi udat, pentru că nu a produs niciun foc, chiar și după ce au primit impresii despre conținutul bogat al sertarului premierului Boiko Borisov. El nu a fost acuzat nici de corupție sau lingușire față de Putin, deși a trecut rapid pe sub nasul lor un gazoduct rusesc de tranzit prin Bulgaria.

Care este concluzia sancțiunilor rusești și americane, care urmează aceeași logică? Dacă ai de gând să furi, fură foarte mult ca să nu te nimerească. Dar la un nivel inferior te poți răni. Borisov știe că Putin nu se va supăra pe el, așa că nu este îngrijorat de sprijinirea unor sancțiuni inutile împotriva Rusiei la Bruxelles. După cum se spune, câinii (sancțiunile) latră, caravana (afacerile necurate) trece/trec.