În afară de aceasta, ele lansează un dialog privind stabilitatea strategică și resetează de facto legăturile diplomatice, distruse practic din temelii în perioada războiului sancțiunilor. Cel mai probabil va fi găsit un format pentru protejarea în comun a spațiului cibernetic împotriva hackerilor.

Discursul public din SUA a recunoscut incapacitatea lui Biden de a rezista în fața lui Putin

Una dintre cele mai surprinzătoare trăsături ale discursului public din America, în ajunul întâlnirii de la Geneva, a fost recunoașterea incapacității lui Biden de a rezista în fața lui Putin în convorbirile tête-à-tête. Exact aceleași îndoieli au fost exprimate și în urrmă cu trei ani, înaintea întâlnirii de la Helsinki dintre președintele american de la acea vreme, Donald Trump, și Putin, scrie Nezavisimaia Gazeta.

Când s-a întâmplat oare ca americanii să înceapă să-și considere președinții incapabili mental să poarte niște convorbiri dure și principiale cu un adversar dur și principial? Ce fel de sistem politic este acela care împinge în sus liderii care sunt în mod evident inferiori rivalilor lor în abilitățile cele mai importante pe care le are un politician – atingerea scopurilor, în interesul societății, pe calea negocierilor?

Absolutizarea rolului instituțiilor și dominația acestora asupra factorului  personalității în politică conduc oare la acest lucru? Sau poate la acest lucru contribuie  mecanismul presiunii sancțiunilor asupra adversarilor, mecanism care acționează după principiul „există forță – nu trebuie să fii inteligent”? Nu întâmplător mulți comentatori – în special pe canalul de televiziune Fox News – s-au întristat că slăbiciunea lui Biden va fi văzută la Beijing, la Teheran și la Phenian.

Punctul comun de raționament al analiștilor de diferite orientări de pe ambele părți ale Oceanului a fost concluzia potrivit căreia Putin a câștigat în mod clar de pe urma întâlnirii cu Biden. Cel puțin nimeni nu a reușit să arate unde a pierdut sau măcar și-a înrăutățit poziția acesta din urmă.

La Geneva a fost făcut primul pas către ceea ce se poate numi coexistență pașnică

A luat sfârșit scurta epocă în care Rusia a fost percepută de democrații americani, după exemplul președintelui Barack Obama, ca o putere regională. Trump nu considera așa, însă democrații din Congres – și, lucrul cel mai important, în mass-media de mare circulație – s-au ținut după versiunea Obama.

Cu toate acestea, ultimii zece ani au demonstrat cu certitudine că Rusia este o mare putere în capacitatea sa de a influența interesele Statelor Unite în orice punct al Planetei. Și, remarcați, fără arme nucleare! Iar atunci când Biden a lăudat formatul convorbirilor tête-à-tête în interesul unor „relații previzibile și raționale”, el a adăugat – „ale două mari puteri.”

Înainte de Geneva, Biden i-a făcut lui Putin o caracterizare măgulitoare: „un adversar inteligent, dur și demn”, trasând astfel o linie sub demonizarea președintelui nostru ca „omul din buncăr” care a pierdut legătura cu realitatea. Această abordare le-a plăcut în mod deosebit oponemților politici radicali ai lui Putin din interiorul Rusiei.

Se pare că la Geneva a fost făcut primul pas către ceea ce se poate numi coexistență pașnică. Mulți experți americani gândeau în ziua summit-ului astfel: cică, bineînțeles, suntem îngrijorați de  drepturile și libertățile omului în Rusia. Dar așa a fost și în 1945 și, probabil, va fi și în 2045. Aceasta este problema societății ruse. Noi, fără îndoială, trebuie să le-o spunem autorităților ruse direct în față. Cu toate acestea, noi avem interese pragmatice și probleme concrete care necesită abordări comune.

Conferința de presă ținută de Putin după convorbiri a fost folosită de președintele nostru pentru a face cunoscute opiniei publice mondiale și din Rusia o serie de idei proprii necontradictorii care explică multe pretenții americane față de noi: de la opoziție – agenții străini, la atacurile cibernetice pornite de pe teritoriul Statelor Unite, Canadei și Regatului Unit.

Atâta vreme cât Xi și Putin sunt la putere, este puțin probabil ca Rusia să fie ruptă de China

O trecere în revistă a principalelor mass-media occidentale a arătat că jurnaliștii, cărora Putin le prezenta propria versiune în ceea ce privește originea multor puncte de tensiune, nu le prezentaseră propriilor cititori poziția șefului statului rus. Iar întrucât jurnaliștii ruși, în spiritul transparenței liberale și schimbului deschis de opinii, nu au fost în general acreditați la conferința de presă a lui Biden, noi nu am aflat dacă acesta a auzit argumentele lui Putin.

Întâlnirea de la Geneva, desfășurată la inițiativa lui Biden, este o reflectare a faptului că în SUA există forțe cu o judecată sănătoasă, care sunt gata să normalizeze relațiile bilaterale. Inclusiv jucătorii economici influenți. În această fază a ciclului economic global cu o creștere stabilă a  prețurilor la petrol și materii prime, americanii au înțeles că Rusia va avea mulți bani, iar sancțiunile se vor dovedi o împușcătură în propriul picior. Putin va obține un excedent bugetar vizibil pe parcursul întregului mandat prezidențial al lui Biden. Deci, trebuie să se ajungă la o înțelegere.

Neputând descoperi cauzele evidente pentru un astfel de summit, cei mai perspicace analiști și observatori au ajuns la concluzia că toate aceste lucruri se înscriu într-o strategie americană de proporții. Iar strategia americană de proporții are ca scop descurajarea sistematică, cuprinzătoare și de lungă durată a Chinei.

Pentru succesul acestei strategii este în principiu important să nu se admită relații de alianță între Beijing și Moscova. Toată lumea înțelege că, atâta vreme cât Xi și Putin sunt la putere, este puțin probabil ca Rusia să fie ruptă de China în favoarea Occidentului. Doar nu există lideri veșnici…

Sursă foto: ABC NEWS