Așa cum nimeni nu pare interesat să vadă ce va face Moscova, ca răspuns la reacția Occidentului în fața agresiunii Moscovei. Sau până unde este dispus să meargă Occidentul, se arată într-un editorial scris de Joshua C. Huminski pentru The Hill.

Dacă Occidentul și NATO vor să rămână credibili, trebuie să existe un răspuns. Agresiunea indubitabilă nu face decât să nască o agresiune și mai indubitabilă, iar o lipsă de reacție ar putea crea un precedent periculos.

Fiecare criză generează însă propria sa dinamică și este esențial ca această dinamică să fie luată în considerare când se planifică un lanț de reacții.

Fiecare putere geopolitică trebuie să ia în calcul mutarea de după mutarea imediată a rivalilor și, din câte se pare, nici cei de la Washington, nici Londra, nici Bruxelles-ul sau Moscova nu iau în considerare ce va urma.

Sâmbătă, în timpul convorbirii cu Vladimir Putin, Biden a avertizat că SUA și aliații săi „vor răspunde decisiv și vor impune Rusiei sancțiuni rapide și severe”, dacă Moscova va declanșa o invazie. Ce presupune acest lucru rămâne de văzut. Anterior, SUA au indicat că pe masă există mai multe opțiuni.

De la măsuri împotriva președintelui Vladimir Putin și a cercului său de apropiați, până la decuplarea Rusiei de la sistemul internațional de plăți bancare SWIFT și sprijinirea unei insurgențe împotriva forțelor ruse. Acestea sunt pure speculații. Așa cum, de altfel, nimeni nu poate spune dacă și cum va reacționa Rusia la aceste lucruri. Sau poate că asta face parte din planificarea strategică a Rusiei.

Un risc alarmant de consecințe nedorite și escaladare a conflictului

Cu siguranță, însă, Rusia va răspunde oricărei reacții occidentale la invazia Ucrainei. Acest răspuns, probabil, va depinde de ceea ce va face Occidentul. Aici există un risc alarmant de consecințe nedorite și de escaladare a conflictului.

Rusia are la îndemână mai multe opțiuni, pe care planificatorii occidentali ar face bine să le ia în considerare. Din punct de vedere economic, există posibilitatea opririi robinetului petrolului și gazelor, o armă suficient de puternică, pe care Moscova a mai folosit-o pentru a influența comportamentul unor state.

Rusia este, de asemenea, un exportator-cheie de alte resurse critice și a amenințat că le va bloca; la sfârșitul lunii ianuarie, vicepreședintele Consiliului Federației Ruse a sugerat că Moscova va încetini sau chiar va stopa transferurile de resurse naturale către Europa. Perturbarea vânzării de materii prime critice va avea un efect de domino considerabil pe alte piețe, la fel de mult ca și prețurile petrolului și gazelor.

În 2014, când Rusia a anexat Crimeea, au existat discuții despre posibila deconectare a Rusiei de la sistemul SWIFT, premierul Dmitri Medvedev de la acea vreme avertizând clar că ar fi o „declarație de război”.

Ar putea Rusia să răspundă cu atacuri cibernetice?

Realitatea e că rușii sunt deja implicați într-o campanie cibernetică agresivă împotriva Ucrainei și a SUA. Moscova va continua această campanie, indiferent de rezultatul crizei actuale. În cazul unui astfel de război cibernetic, Rusia va viza unități de comandă și control ale ucrainenilor, comunicațiile și alte infrastructuri critice ale Kievului.

Până acum, Occidentul a reușit cu ceva noroc să evite un război în toată regula în spațiul cibernetic. Au existat, desigur, atacuri cibernetice, operațiuni de informații și criminalitate online, dar un război deschis în spațiul cibernetic nu s-a consumat încă. Imaginați-vă cum ar arăta un atac în stilul atacului cibernetic cu virusul NotPetya asupra Statelor Unite, în care computerele din sectorul financiar și rețeaua electrică vor fi puse la pământ.

De asemenea, Moscova își poate extinde eforturile de a exacerba schismele existente azi în țările europene și în Statele Unite, prin manipulare online, și nu numai.

Moscova și-a demonstrat interesul de a interveni în alegeri. Există deja dovezi că Rusia a pătruns în sistemul cu listele electorale și a furat date esențiale. Întrucât o parte destul de mare a populației americane pune la îndoială corectitudinea alegerilor, nu va fi nevoie decât de puțin efort al Rusiei pentru a genera și mai mult haos.

Ar risca Rusia ceva și mai agresiv?

Dinamica escaladării devine o preocupare majoră. Ar putea Moscova să se gândească să pună mâna pe Gotland, cea mai mare insulă a Suediei, extrem de importantă din punct de vedere strategic? Sau ar dori Kremlinul să stimuleze izbucnirea unei crize majore într-o țară cu o populație etnică rusă, precum Estonia?

Crizele și răspunsurile tind să creeze propria inerție și propriul impuls. În timp ce Putin, Biden și Zelenski sunt actori raționali, care operează în cadrul dinamicii crizei sistemelor raționale, impulsul de a răspunde imediat și presiunea momentului ar putea să învingă rațiunea.

Și în această criză, există unele lucruri care ar trebui spuse, public, pentru a-i liniști pe aliați, și altele, care ar trebui spuse în privat, pentru a descuraja adversarii. Lucrurile rostite și nerostite, acțiunile întreprinse și acțiunile evitate, toate au consecințe, iar în domeniul geopoliticii acestea pot fi teribile.

În acest moment, nu se cunosc intențiile reale ale lui Putin și a sugera orice altceva ține de domeniul fanteziei. Nu știm ce va face Moscova și, ca atare, nu știm cum va răspunde Occidentul. Cu toate acestea, este important să ne gândim ce s-ar putea întâmpla în continuare.

Planificarea și pregătirea nu sunt ipoteze, ci măsuri prudente înaintea oricărei crize. Nu am vrea să fim nepregătiți în fața răspunsului Rusiei și să cădem într-o spirală a escaladarii conflictului.