Invazia lui Putin va face, în mod sigur, ca Rusia și Ucraina să rămână dușmani pe viață. Având în vedere că Putin ar putea avea alte ambiții teritoriale și în țările Baltice, există un risc crescut de război Rusia-NATO, care ar putea escalada, ajungându-se la folosirea armelor nucleare, concluzionează Paul Dibb într-un comentariu publicat de site-ul 19 fortyfive, în care sunt analizate motivele reale ale acestei invazii.
Dacă vrem să disecăm invazia Rusiei asupra Ucrainei, trebuie să analizăm trei probleme majore: percepția lui Putin despre motivul pentru care URSS s-a destrămat cu mai bine de 30 de ani în urmă și de ce susține că a fost vorba de umilirea Rusiei de către o Americă autoproclamată câștigătoare a Războiului Rece; opiniile sale despre extinderea NATO și presupusa ei amenințare la adresa Rusiei; și crearea unui stat-națiune numit Ucraina, în urmă cu 30 de ani, pe care Putin îl consideră în mod greșit parte a Rusiei, arată 19fortyfive.com.
Putin a descris prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991 drept cea mai gravă catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea. El nu s-a putut resemna cu faptul că URSS a trecut de la poziția de concurent egal al SUA la o putere falimentară, al cărei PIB s-a prăbușit cu peste 40% în 12 luni.
Americanii s-au comportat după căderea URSS ca și cum politica externă și internă a Rusiei ar fi fost a lor
Rodric Braithwaite, fost ambasador al Marii Britanii la Moscova, spune că America și aliații săi „nu au putut să evite triumfalismul” asupra dezintegrarii imperiului sovietic. Credința Washingtonului că America a câștigat Războiul Rece și că acum a devenit singura superputere a lumii, „a împins SUA spre o judecată greșită în următoarele trei decenii”. Braithwaite consideră că americanii s-au comportat ca și cum politica externă și internă a Rusiei ar fi fost a lor. Iar economia Rusiei, după destrămarea URSS, a intrat în cădere liberă.
Președintele George H.W. Bush sfătuit de șeful Trezoreriei, s-a opus ideii de a oferi sovieticilor „spațiu de manevră” pentru a-și plăti datoriile. Șeful Trezoreriei SUA s-a opus acordării unui pachet financiar occidental masiv pentru a stabiliza economia Rusiei în tranziția sa spre capitalism.
În schimb, Congresul SUA a aprobat un ajutor de 400 de milioane de dolari anual pentru dezmembrarea și controlul armelor nucleare sovietice, inclusiv cele din Ucraina și Kazahstan. Braithwaite susține că toate acestea s-au înrădăcinat în conștiința publică rusă și au trezit un sentiment copleșitor de umilire și resentimente care au conturat politica rusă timp de decenii. În opinia lui Braithwaite, diplomația occidentală față de Rusia și față de Europa de Est a fost arogantă și incompetentă.
Mulți comentatori nu sunt de acord cu interpretarea lui Braithwaite privind motivele colapsului sovietic. Ei consideră că a fost vorba de incompetența financiară a autorităților ruse, captive ideologiei de planificare a statului.
Nu poate fi considerat un motiv legitim pentru a invada Ucraina
În cartea sa din 2016, ”Noua Rusie”, Gorbaciov spune că problema extinderii NATO a fost o manifestare a triumfalismului SUA, după „câștigarea” Războiului Rece și a „iluziilor Americii de superputere”, care au atins apogeul. Gorbaciov a concluzionat: „Cred că vor să mențină Rusia pe jumătate sugrumată, cât mai mult posibil.”
Dezbaterile despre apartenența Rusiei la NATO au fost rezolvate în urmă cu 30 de ani, practic în sens negativ. Rusia a fost considerată prea mare pentru a se alătura NATO. Această judecată geopolitică rămâne valabilă: Rusia este prea mare și mult prea imprevizibilă pentru a intra pe orbita occidentală. Acest lucru nu poate fi însă considerat un motiv legitim pentru a invada Ucraina.
Percepția lui Putin despre Ucraina, ca parte a Rusiei, a fost, pe bună dreptate, respinsă de milioanele de ucraineni de origine rusă și ucraineană care își apără acum patria de invazia brutală a Rusiei. Refuzul lui Putin de a accepta că Ucraina este o națiune separată de Rusia este scandalos.
Doar înlăturarea lui Putin poate aduce speranța rezolvării acestui conflict amar
Spaima reală a lui Putin este că o Ucraină independentă și democratică va contamina Rusia și îi va amenința poziția de președinte. Protestele Maidan de la Kiev, din februarie 2014, care au dus la răsturnarea regimului pro-rus al lui Viktor Ianukovici, continuă să-l bântuie pe Putin. O lună mai târziu, în martie 2014, Putin a ordonat invadarea și ocuparea Crimeei.
Putin chiar susține că „nu ar fi exagerat să spunem că formarea unui stat ucrainean pur din punct de vedere etnic, agresiv față de Rusia, este comparabilă în consecințe cu folosirea armelor de distrugere în masă împotriva noastră.”
De asemenea, Putin îl citează pe scriitorul Aleksandr Soljenițîn, născut din tată rus și mamă ucraineană, care spune că, din punct de vedere istoric, rușii și ucrainenii „au fost un singur popor”, iar Rusia post-sovietică ar trebui să-și păstreze nucleul slav, format din Rusia, Ucraina și Belarus, populate de „trei popoare care sunt înfrățite”.
La baza atitudinii lui Putin se află țelul său clar de a restabili Rusia ca mare putere (velikaya derzharva). El susține că, fără dominația asupra Ucrainei, Rusia nu poate fi o mare putere, iar o Ucraină asociată cu NATO, chiar dacă rămâne în afara alianței, este o amenințare pentru Rusia.
Putin crede acum că Rusia poate pretinde să fie respectată ca o mare putere. Dar a întins prea mult coarda, iar atacul barbar asupra Ucrainei promite să facă definitiv din Rusia un stat paria. Doar înlăturarea lui Putin poate aduce speranța rezolvării acestui conflict amar.