Ne-am întors la începutul anilor ‘90. Atunci, erai pro-FSN sau anti-FSN, erai cu Iliescu sau împotriva lui Iliescu. Au urmat ani de (relativă) linişte, perioadă în care frustrările nu s-au diminuat, ci s-au accentuat. Am asistat la îmbogăţiri peste noapte, la acumularea unor averi de neimaginat. Cine au fost beneficiarii? Cei care făceau afaceri cu statul sau cei care erau reprezentanţii statului în aceste afaceri. Domeniile? Energie, petrol, pământuri, asfaltări, medica
Ne-am întors la începutul anilor ‘90. Atunci, erai pro-FSN sau anti-FSN, erai cu Iliescu sau împotriva lui Iliescu. Au urmat ani de (relativă) linişte, perioadă în care frustrările nu s-au diminuat, ci s-au accentuat. Am asistat la îmbogăţiri peste noapte, la acumularea unor averi de neimaginat. Cine au fost beneficiarii? Cei care făceau afaceri cu statul sau cei care erau reprezentanţii statului în aceste afaceri. Domeniile? Energie, petrol, pământuri, asfaltări, medicamente, oţel, practic, toţi cei care deveneau furnizorii privilegiaţi ai statului sau ai unei companii de stat se îmbogăţeau subit. Chiar dacă aproape niciodată nu existau vinovaţi (de cele mai multe ori nici măcar acuzaţi sau cercetaţi), în mentalul colectiv prindea contur ideea că ei, toţi ceilalţi, erau furaţi, deposedaţi. Legislaţia permisivă şi justiţia coruptă au făcut posibile aceste furturi, chiar dacă ele nu au fost nicicând sancţioante ca atare. Problema nerezolvată a vinovăţiilor de dinainte de 1989 a lăsat şi ea sechele. Activiştii comunişti au fost şi buni, şi răi? Au fost securişti buni şi securişti răi? Malaxorul afacerilor de după 1990 i-a omogenizat oricum. De aceea cu greu mai poţi susţine, acum, cauza oamenilor de afaceri cinstiţi. Personal, cred că sunt şi destui de astfel de oameni cinstiţi. Dar sunt mai discreţi şi, probabil, încă nu au atins masa critică pentru ca ei să poată stabili regulile jocului.
Ce a făcut Traian Băsescu? Ajutat şi de noul context, integrarea în Europa, preşedintele a deschis toate fronturile de luptă cu cei pe care i-a numit oligarhi sau băieţi deştepţi. Dar de ce el, au apărut întrebările, era el cel mai cinstit, cel mai pur pentru a-i pune pe ceilalţi la zid? Cu siguranţă, Băsescu nu era un înger. În comparaţie cu Băsescu, Ion Iliescu poate fi considerat un neprihănit: nu şi-a luat casă în Mihăileanu (de fapt, o casă tot şi-a repartizat şi Iliescu!), nu este acuzat că a vândut flota şi nici că ar fi vrut să dea cuiva energie ieftină. Dar sub regimul Iliescu, plaga corupţiei şi a hoţiei s-a întins nestingherită.
În linişte, fără confruntări cu guvernul sau cu parlamentul şi fără să fie suspendat. Traian Băsescu a vrut să dea foc la toate vizuinile şi scorburile unde se ascundeau viespile. Strategie neinspirată. Prin stilul său colţuros, a reuşit să şi-i facă adversari şi pe unii care nu au a se teme personal, dar care nu sunt obişnuiţi cu gălăgia. Suspendarea preşedintelui e ca o durere de creştere. În anii ce urmează, societatea românească îşi va schimba solzii. Dar întâi face febră. Băsescu este cel care grăbeşte procesul, care accelerează modernizarea. Dar el este primul care suportă consecinţele.