Bombardierele strategice americane, construite la începutul anilor '60, ar putea rămâne în serviciul US Air Force până în anul 2060. Recent, bombardierele B-52 au zburat cu o armă hipersonică integrată, ca parte a testului „transport în captivitate”. Este vorba de racheta hipersonică denumită „AGM-183A Air-launched Rapid Response Weapon”(Armă cu Reacție Rapidă cu lansare de aer).
Rachetele hipersonice pot atinge viteze mai mari de cinci ori decât cea a sunetului și își pot modifica direcția și altitudinea, făcându-le aproape imposibil de interceptat cu tehnologiile actuale. Aceste arme oferă comandanților de la sol noi opțiuni tactice atunci când vine vorba de un atac de mare viteză.
Zborul de testare a demonstrat transmiterea telemetriei și a datelor GPS din rachetă către stațiile de control de la sol, consolidând o parte esențială a sistemelor generale de lansare, îndrumare și traiectorie de zbor.
„Testul a verificat integrarea sistemului cu platforma de lansare B-52 și telemetrie care practică conceptul de operații care va fi utilizat în timpul primului său zbor de testare Booster, la sfârșitul acestui an”, se arată într-un raport al Centrului de Testare al Forțelor Aeriene, Edwards AFB, din California.
ARRW este o armă hipersonică de tip „boost glide” care atinge viteza și raza de acțiune prin „ieșirea din atmosfera superioară”, explică dezvoltatorii.„Poate fi un planor cu aripi sau să poate lua o formă canonică, ceea ce le face manevrabile și cu viteză mare, cu un raport ridicat de ridicare peste tracțiune”, explică un dezvoltator de armament.
Dotarea unui bombardier B-52 cu arme hipersonice aduce noi dinamici de luptă în războiul aerian, din mai multe motive. De exemplu, acesta poate compensa mai mult decât configurația „non-stealth” ale bombardierelor B-52, oferind posibilitatea avionului să distrugă apărarea aeriană inamică și alte ținte importante, fără ca el să fie vulnerabil în fața focului inamic.
Un alt avantaj al armei hipersonice este timpul. Platformele ofensive au astfel posibilitatea de a distruge țintele înainte ca inamicul să aibă „timpul” să reacționeze, oferind un avantaj tactic distinct.
Cea mai mare provocare în ceea ce privește armele hipersonice o constituie gestionarea temperaturii. Găsirea modalităților de a gestiona excesul de căldură generat de o armă care călătorește cu o astfel de viteză continuă să fie o provocăre tehnică, deoarece arma în sine poate deveni prea fierbinte, poate lua foc sau pur și simplu poate fi aruncată.
În ciuda acestui lucru, Forțele Aeriene și alți dezvoltatori de arme de la Pentagon continuă să înregistreze progreseîn ceea ce privește gestionarea termică. Testul recent demonstrează că sistemele electronic și de ghidare ale acestei armei sunt pe calea cea bună.