Acţionarul majoritar al Rafo, rusul Iakov Goldovskiy, a transmis angajaţilor, printr-o scrisoare adresată sindicatului ”Rafinorul’, că ”perspectiva pentru continuarea activităţii ar fi cooperarea cu rafinăriile ruseşti pentru o prelucrare superioară a produselor lor, a păcurii şi motorinei în vid’, a declarat, marţi, Ion Marian, de la Departamentul de comunicare al firmei din Oneşti.

Potrivit acestuia, în respectivul mesaj se menţionează faptul că această variantă de cooperare ”poate fi rentabilă pentru ambele părţi, dar decizia finală depinde şi de potenţialii parteneri’. ”Din 2008, am analizat o mulţime de variante de repornire, dar niciuna dintre acestea nu s-a dovedit a fi rentabilă. Repornirea Rafo, cu funcţionarea în pierdere, ar însemna falimentul companiei. Din această cauză, la luarea deciziei de repornire trebuie să fim siguri că se va asigura un flux financiar pozitiv şi continuu, suficient pentru acoperirea finanţării pentru repornire, funcţionare continuă şi asigurarea resurselor financiare necesare amortizării investiţiilor’, precizează Iakov Goldovskiy în scrisoarea adresată sindicaliştilor de la Rafo.

Citiţi şi: Ce pericole se abat asupra rafinăriilor europene

Până în 1997, la Rafo se aducea ţiţei şi se vindeau produsele prin filiera instituţiilor statului, perioadă în care conducătorii şi specialiştii coordonau strict profesional procesul de producţie, neurmărind preţuri la materii prime şi produse, stabilite prin decizii al conducerii ţării. În perioada 1997 – 2008, Rafo a importat ţiţei şi a vândut produsele la cotaţie, înregistrând doar pierderi.
Rafinăria oneşteană, deşi a trecut cu bine printr-un proces de restructurare administrativă, în decursul căruia şi-a plătit datoriile istorice către bugetul de stat, este oprită din anul 2008 şi a stopat, în debutul acestui an, şi Programul de modernizare a instalaţiilor, estimat la 350 de milioane de euro, care implica, potrivit managementului firmei, resurse financiare ”imposibil de recuperat prin funcţionarea societăţii’, atât timp cât proprietarul Rafo nu dispune de resurse proprii de materii prime şi de o piaţă garantata pentru distribuirea produselor petroliere.

”Încă din 2008, când rafinăria a fost oprită pentru că nu mai putea continua activitatea în pierdere, eu, în calitate de acţionar majoritar, împreună cu administraţia Rafo, am depus toate eforturile pentru păstrarea activului în stare de funcţionare. Noi plătim toate cheltuielile pentru întreţinerea întreprinderii, inclusiv salariile angajaţilor. Din păcate, am fost nevoiţi să diminuăm numărul angajaţilor, pentru că cifra personalului nu corespundea cu statusul rafinăriei aflată în conservare şi nu se justifică din punct de vedere economic, chiar şi pentru o întreprindere funcţională’, le scrie Iakov Goldovskiy salariaţilor, menţionând, însă, că apreciază ”poziţia responsabilă’ a organizaţiei de sindicat şi ”preocuparea sinceră’ a acesteia pentru soarta Rafo.

Ion Marian a amenţionat că proiectul vizat de acţionarul majoritar ”ar necesita fonduri de aproximativ 50 de milioane de euro şi ar putea fi aplicat în următoarele şase luni’.

Sursa: Agerpres