Una dintre cele mai importante, dar şi controversate rafinării din ţară, RAFO Oneşti, intenţionează să contracteze un împrumut bancar record pentru România: un miliard de dolari. Cum va putea însă rafinăria să obţină un asemenea credit, în condiţiile în care situaţia sa financiară este una precară?

La RAFO Oneşti nu se lucrează din decembrie anul trecut. Rafinăria şi-ar putea relua activitatea abia în martie anul acesta. Totul pare să depindă de ce se va întâmpla la Adunarea Generală a Acţionarilor, stabilită pentru 20 februarie. Din convocarea publicată în presa centrală reiese că, pe ordinea de zi, pe post de „cap de afiş“ al întrunirii, se află „aprobarea semnării şi încheierii unor contracte de împrumut în limita sumei de un miliard de dolari“.

În anunţul cu pricina, semnat de André Geens, reprezentantul administratorului special al RAFO, IVG Investment & Management BV, apare şi numele potenţialului creditor – WestLB, o cunoscută bancă comercială germană. Dar cum va convinge RAFO o asemenea instituţie să-i acorde acest uriaş credit? Contactată de Capital, conducerea companiei din Oneşti nu a oferit un răspuns la această întrebare. În schimb, Ion Marian, lider de sindicat la RAFO, a declarat pentru Capital că banii vor fi folosiţi pentru importul de ţiţei şi că rafinăria ar putea garanta cu propria producţie. „După ce s-a finalizat cea mai bună revizie din ultimii ani, RAFO poate prelucra în limita a 250.000 de tone de ţiţei pe lună“, spune Marian. De altfel, la Adunarea Acţionarilor urmează să se decidă şi aprobarea şi semnarea unor contracte comerciale de furnizare de ţiţei în valoare de două miliarde de dolari, precum şi încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare de produse petroliere de până la trei miliarde de dolari. Potrivit aceluiaşi lider de sindicat, compania băcăuană ar mai putea garanta, cel puţin teoretic, şi cu capitalul social. Aici, spune el, apare o problemă: „Proprietarii companiei (Calder-A, n.r.) nu au acest capital, până nu achită datoria la Ministerul de Finanţe (MF). Abia în acel moment, acţiunile devin libere de orice sarcină“. Potrivit unor surse oficiale, datoria istorică a rafinăriei către bugetul de stat se ridică la suma de 1,2 miliarde de lei. Dar Calder-A nu are voie să plătească mai întâi datoriile către MF, deoarece o astfel de acţiune este, potrivit legii, în detrimentul celorlalţi creditori ai companiei din Oneşti. Pe de altă parte, dacă RAFO ar achita datoria, rafinăria ar intra imediat în faliment. Soluţia? Un terţ, prin care Calder-A să poată achita datoria RAFO către stat. Numai că această variantă nu este acceptată de Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor. De altfel, săptămâna trecută a avut loc o întâlnire între reprezentanţii Ministerului Finanţelor şi cei ai RAFO, însă nici de data aceasta nu s-a ajuns la un acord. În aşteptarea unei înţelegeri, RAFO îşi face planuri de viitor ca şi cum totul ar merge strună: 400 de benzinării noi în următorii cinci ani, investiţie ce ar putea fi acoperită din împrumutul de un miliard de dolari.

Dobânda ar putea fi usturătoare

Specialiştii bancari sunt sceptici cu privire la capacitatea Rafo de a obţine împrumutul. Radu Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, consideră că orice companie poate să îşi exprime dorinţa de a contracta un împrumut, dar nu neapărat îl şi obţine. Bancherii sunt de părere că, în cazul unui astfel de împrumut, principala grijă a acţionarilor ar trebui să fie condiţiile de creditare. „Teoretic, oricine poate să împrumute bani. Problema e la ce preţ. Chiar şi o companie falimentară poate să ia un credit, s-ar putea însă ca preţul să fie mult mai mare“, ne-a declarat Florin Cîţu, analist financiar. Cu alte cuvinte, intenţia celor de la RAFO ar putea fi realizabilă, însă la o dobândă „piperată“. Conducerea companiei susţine că de la impunerea administratorului special, IVG Investment & Management BV, acum trei ani, Calder-A a investit la RAFO peste 40 de milioane de dolari, a plătit datoriile către Petrom şi AVAS şi a înregistrat un profit operaţional de 3,5 milioane de dolari în 2004 şi de şase milioane de dolari în 2005.

Întrebarea pe care şi-o pun specialiştii: poate rafinăria din Oneşti să garanteze un credit de un miliard de dolari, având asemenea rezultate financiare? Analistul financiar Bogdan Baltazar ne-a explicat: „Împrumutul mi se pare unul foarte mare. Mă întreb însă dacă ceea ce se numeşte free cash flow acoperă ratele de rambursare. Orice bancher aşa gândeşte. Ce free cash flow, nu încasări brute, pot să aibă cei de la RAFO ca să ramburseze acest credit? Un asemenea împrumut nu poate fi luat pe mai mult de zece ani“. Un calcul rapid făcut de Baltazar duce la concluzia că RAFO ar avea de plătit în jur de 140 de milioane de dolari pe an, reprezentând rata şi dobânda. Analistul conchide că şansele ca o societate ca rafinăria din Oneşti să ia un asemenea împrumut sunt foarte mici. 

Cât de solvabilă e Rafo?

«Mă întreb ce free cash flow, nu încasări brute, pot să aibă cei de la RAFO ca să ramburseze acest credit? Un asemenea împrumut nu poate fi luat pe mai mult de zece ani.»

Bogdan Baltazar, analist financiar

Patroni noi, dar nerecunoscuţi de stat

INCERTITUDINE Apele sunt încă tulburi la RAFO în ceea ce priveşte structura acţionariatului. În 2003, rafinăria a fost preluată de Balkan Petroleum Limited (BkP), firmă care apare şi în prezent ca acţionar la Registrul Comerţului. Aşa stau lucrurile în documente, căci în realitate o altă companie – Calder-A International BV, aparţinând austriecilor de la Petrochemical Holding – se ocupă de rafinăria din Oneşti.

PRELUARE Olandezii de la Calder-A au preluat mai întâi acţiunile pe care BkP le deţinea la RAFO, apoi au cumpărat firma cu totul. „De când cei de la Calder-A şi-au dorit să preia RAFO, 12 iulie 2005, şi până astăzi, tot ce a venit în numele lui Rafo – că s-a plătit cota la BkP, datoria la Petrom sau datoria către AVAS şi acum, pe partea finală, este în curs achitarea datoriei către Ministerul Finanţelor – s-a plătit cu bani din firmele pe care le deţin austriecii, altele decât RAFO“, ne-a declarat Ion Marian, lider de sindicat la RAFO. Autorităţile române nu au recunoscut încă noul proprietar de la RAFO. Unul dintre motive pare a fi lipsa de transparenţă în ceea ce priveşte acţionariatul de la Calder-A.