Dr. Rainer Seele (60 de ani), cel mai bine plătit manager din Austria și votat acum doi ani Omul Anului (tot atunci primea și Ordinul Prieteniei din parte Rusiei), conduce OMV și Borealis AG ca CEO și ca președinte al Consiliului de Supraveghere. 

Anul acesta, Seele a intrat în vizorul unei anchete interne si parlamentare, iar presa austriacă a dezvăluit și o anchetă pornită de la “existența unei suspiciuni inițiale” –  o plângere anonimă denunța un presupus prejudiciu de 1 miliard de euro adus OMV. Seele este acuzat de DNA-ul austriac de abuz de încredere, acceptare de foloase necuvenite și încălcarea legislației privind guvernanța corporativă. Procurorii au luat în vizor și tranzacția prin care OMV a preluat 39% din acțiunile companiei Borealis AG, în care deținea deja 36%. 

De amintit că un audit intern din luna mai a.c. l-a absolvit pe Seele de acuzațiile de cheltuieli și sponsorizări dubioase.  

Tot anul trecut, Nissan îl acuza pe atotputernicul CEO al industriei auto, Carlos Ghosn (64 de ani) de mai multe infracţiuni – utilizarea bunurilor companiei în interes personal, depășirea limitelor unui comportament corporatist acceptabil.

ASEMĂNĂRI 

Era de neconceput, până anul trecut, ca atotputernicul Carlos Ghosn, CEO al alianței auto Renault-Nissan care produce anual peste 10 milioane de autovehicule, să ajungă încarcerat de autoritățile din Japonia (ulterior a reușit o evadare ca în filme și acum se ascunde în Liban). De-a lungul anilor, Ghosn a reușit să-și construiască un brand personal uluitor, devenind un fel de Jack Welch al industriei auto, după ce a reușit să salveze compania japoneză și să o relanseze pe cea franceză. Era un obișnuit al celor mai galonate reuniuni de business globale și invitat mereu să vorbească la marile școli de business, scria anul trecut Bloomberg.

Pe scurt, Carlos Ghosn era pus sub acuzare în 2019 pentru trei infracțiuni – două legate de nedeclararea tuturor veniturior și a treia de abuz de încredere. Însă principala acuzație sunt o serie de abateri financiare în vremea când conducea grupul Renault-Nissan (Ghosn a pledat mereu nevinovat, susținând că este victima unui complot pus la cale de colegii de la Nissan și de oficiali niponi pentru a împiedica o mai mare integrare între Renault și Nissan). De exemplu, procurorii au susținut că plățile de 14,7 milioane de dolari făcute de Nissan către dealer-ul saudit Suhail Bahwan Automobiles (SBA), dealer Nissan, erau de fapt o plată nelegitimă în contul unui favor – din cele 15 milioane de dolari plătite, acuzația este că 5 milioane au ajuns în buzunarul lui Ghosn. 

Revenind la Rainer Seele, anchetatorii susțin că OMV a plătit în total 400.000 de euro cheltuieli pentru utilizarea de către Seele a aeronavelor private, începând din 2016. Iar un acord de sponsorizare încheiat cu clubul de fotbal rus, Zenit St. Petersburg, presupusa echipă favorită a președintelui Vladimir Putin, a costat compania austriacă 25 de milioane de euro.

Apoi mai e suspiciunea legată de achiziția Borealis care ar fi adus un prejudiciu de 1 miliarde de euro companiei OMV – Seele ar fi acceptat o supraevaluare a acțiunilor Borealis, în condițiile în care companii petrochimică nu performa. Totodată, OMV a cumpărat acțiunile de la un fond de investiții din Abu Dhabi, Mubadala Investment Company, iar din contract lipsesc clauze „de risc” care sunt mereu incluse în contractele companiei austriece. 

Seele s-a apărat: „OMV a cumpărat acțiuni ale grupului chimic mixt, Borealis, de la co-partenerul Mubadala din Abu Dhabi, pentru 4,1 miliarde de euro, majorându-și pachetul de acțiuni, la 75%”. Tot el a spus – “decizia a fost luată independent și exclusiv de către Consiliu”.  

COMPENSAȚII DE CEO

În 2019, CEO-ul OMV (la care statul austriac detine 31,5% din acțiuni), încasa un salariu anual de 7,24 milioane de euro, cu 56,1% mai mult față de anul precedent. Creșterea neobișnuită se datorează preluării conducerii interimare a diviziei consiliului Marketing și tranzacționare de la 1 iulie 2019, pentru care Seele a primit o indemnizație de funcție, de peste un milion de euro. “Aproape jumătate din remunerație, exact 48,9 %, provine din componenta variabilă, adică plata clasică a bonusului„, explică Christina Wieser, economist de afaceri și autoare a unui studiu privind bonificațiile acordate managerilor de vârf.

Începând din 2010, și francezul Ghosn vehicula două cifre pentru compensațiile primite de la Nissan – una plătită și declarată, dar și o sumă mult mai mare care nu era declarată. Remunerația totală (din trei companii) ajungea la câteva zeci de milioane anual – 17 milioane de dolari în 2017. Procurorii niponi și SEC au susținut că Ghosn a căutat mai multe modalități de a încasa suma nedeclarată – între 2 și 15 milioane de dolari anual, în total 140 de milioane de dolari -, prin diverse entități ale Nissan, bani pe care a încercat să-i ascundă de ochii acționarilor. 

Odată însă cu arestarea lui Ghson, în noiembrie 2018, s-a putut vedea că imensa lui este de fapt cât se poate de efemeră – guvernul francez s-a spălat complet pe mâini, managerii de la Renault s-au arătat indiferenți față de soarta lui, iar cei niponi lucrează încă la condamnarea lui. “Prăbușirea lui Ghosn este fără precedent în era capitalismului de tip “câștigătorul ia tot” și poate fi considerat un semnal că acest gen de imunitate e pe cale să dispară”, scria anul trecut Bloomberg într-o amplă analiză a creșterii și descreșterii unuia dintre cei mai puternici CEO ai lumii. Urmărim îndeaproape care va fi și soarta lui rainer Seele, aflat acum sub lumina, dar deloc favorabilă, a reflectoarelor.