De altfel, așa și ești întâmpinat pe site-ul ei de prezentare: ”Am construit brandul Raluca Soare din dorința profundă de a oferi oamenilor culoare în viețile lor prin creațiile mele”.
I-am făcut o vizită la atelierul ei din apropierea intersecției de la Obor și am descoperit o poveste umană fascinantă, un om care a trecut printr-o paletă atât de largă de activități profesionale încât mi-a adus aminte de un serial la care mă uitam când eram mic: ”Omul cu o mie de fețe”. Și nu mă refer la fețe de caracter, ci profesionale, scrie infofinanciar.ro.
Întoarsă din drumul spre cariera de judecător
Să trecem de momentul de observații ale autorului și să ajungem la povestea Ralucăi Soare.
Este absolventă a unei facultăți de drept din București, dar nu a profesat niciodată. Inițial a dorit să se facă judecător. ” M-au trimis în practică la Tribunal, unde m-am speriat. Au pedepsit un băiat care furase o pâine și au lăsat libere niște persoane care furaseră niște găini. Au venit mulți, galagiosi și au făcut atmosferă, iar judecătorul i-a lăsat liberi. Eu am vrut dreptul tocmai pentru obsesia mea de a face dreptate, dar mi-am dat seama că eu nu am cum să țin piept unor astfel de oameni. Mai ales ca sunt o tipă care fuge de conflicte”, își amintește.
Părinții au sfătuit-o să se îndrepte spre avocatură, dar a renunțat și la această idee după ce un avocat i-a cerut 2000 de euro pentru a-și face stagiatura la el. La începutul anilor 2000, când se petreceau aceste eveimente, salariul minim în România era cam 40 de euro.
Practic, i s-au cerut cam 50 de salarii minime. Și poate cu banii se rezolva, tatăl era un reputat economist la Banca Națională, iar mama profesoară de engleză, dar stilul ei principial a determinat-o să renunțe la o astfel de carieră. Așa că părinții au lăsat-o să își aleagă singură drumul profesional.
De la evenimente de artă la fonduri Phare
„Îmi plăcea foarte mult să mă ocup de organizarea de evenimente. Așa că am ajuns sa lucrez la o galerie de artă. La interviul de angajare le-am compus o scrisoare pentru un om de afaceri prin care încercam să îl conving să cumpere de la noi. I-am impresionat pe cei de acolo și m-au angajat”, își amintește Raluca Soare. Pentru o perioadă a organizat seri tematice pentru acea galerie.
Apoi a ajuns să lucreze pentru asociația patronală a IMM-urilor, unde a evoluat rapid de la postul de asistentă la manager pentru fonduri Phare. A mers mult în Italia în acea perioadă, iar acum vorbește fluent limba peninsularilor. ”A fost un jobul cel mai stresant din viața mea, dar mi-a plăcut și am învățat enorm în acea perioadă”, îmi spune.
A urmat o firmă germană care producea spoturi publicitare și care își deschisese un birou la București. Numai că avea doar statut de reprezentare. Deși o plăteau bine, Raluca Soare s-a plictisit de lipsa de activitate. Și a plecat. A urmat o perioadă de șomaj, timp în care nu a dus lipsă de resurse.
”Mă țineau ai mei, nu era atât de rău. Mă susțineau cu bani si părinții si mătușa mea. Așa că în șomeria mea m-am plimbat foarte mult. Am fost la Paris, Barcelona în acea perioadă. Vreo jumătate de an am stat șomeră”, îmi explică.
O vedetă ce a scos-o din șomaj
Până când a ajuns să lucreze ca asistentă la turnarea unui film la studiorile de la Buftea. Deși o incurca drumul până acolo, s-a dus pentru că urma să fie asistenta actorului Olivier Martinez. ”Era în vogă atunci. Văzusem filmul Infidela de vreo două-trei ori”, își amintește Raluca Soare.
Perioada de filmare a trecut, actorii au plecat, dar Raluca a rămas cu o prietenă. A cunoscut-o pe Maria Apostol, cea care era directorul de comunicare al Media Pro în acea perioadă. Este și cea care a adus-o în trustul din Pache Protopopescu, PR la firma de distribuție de film a companiei.
”Mă ocupam de organizarea lansarilor de filme românești. Am fost si publicista filmului California Dreamin’ , al regretatului Cristian Nemescu, am reprezentat filmul la marile festivaluri ale lumii. După doi ani m-au mutat la divizia de cinematografe a trustului, la Holliwood Multiplex”, îmi spune actualul designer de modă.
”Am început să mă caut”
Acolo a lucrat 13 ani, până în 2021. Numai că prin 2015/2016 a început să fie nemulțumită cu ce făcea acolo. Trustul vândut pe bucăți, atmosfera se schimbase. ”În acea perioadă am început să mă caut, să văd către ce mă pot reorienta. Am făcut cursuri de design interior, am făcut cursuri de actorie, de pictură. Simțeam că ceva este înăuntrul meu, dar nu găseam ce. Și am ajuns și la un curs de design vestimentar. Eu aveam piticuțul de a-mi face haine la croitoreasă ca să nu mai aibă nimeni ca mine. Dintotdeauna am făcut asta. Eu de când mă știu îi ceream croitoresei cum să arate hainele”, își amintește Raluca Soare.
Era anul 2017 când a ajuns la acest curs și așa a început drumul care a adus în poziția în care se află astăzi. A început cu emoții. Era creativă, avea idei, dar nu știa să deseneze, să facă măsurători și cursul de croitorie nu i-a plăcut. Numai că a aflat pentru croitorie exista ateliere de execuție, iar drumul i-a devenit mai clar.
”Mi-au plăcut materialele foarte mult de mică. Ai mei aveau o cutie cu materiale primite din America, unde aveau niște veri. Mai pleca și tata în delegații și aducea. Când eram mică mă jucam în fața oglinzii cu acele materiale. Îmi imaginam cum ar arăta o rochie din acel material, îmi făceam în joacă magazin de materiale. Și acum sunt fascinată de magazinele de țesături”, îmi spune.
Inedit: creații descrise prin text, nu desenate
Și cu materialele a început totul.
”M-am dus și mi-am cumpărat materiale, mi-am tăiat bucățele din ele și mă duceam prin cafenele după serviciu. Mă așezam și mă apucam sa scriu ce aș vedea eu realizat cu acel material. Nu știam să desenez pe vremea aceea, acum mă specializez, așa că eu făceam text. Mi-au ieșit pe hârtie vreo 40 de piese. A fost greu cu execuția. Am găsit patru ateliere diferite unde mi-am făcut aceste 40 de piese”, explică Raluca Soare.
La vremea respectivă, au costat-o 100-200 de lei pe model execuția. A mai investit cam 1000 de lei în materiale. O investiție totală de circa 6000 de lei în prima ei colecție. Și multe cafele, prosecco la lansare și creativitate. A iesit o colecție foarte colorată, așa cum sunt produsele ei și astăzi.
A făcut o ședință foto cu toate rochiile și bluzele, iar în aprilie 2017 a organizat și un eveniment de lansare. La un magazin de haine din centrul Capitalei. A mai investit și în gustările pentru eveniment vreo 2000 de lei. Chirie nu a plătit pentru că era spațiul unor prieteni. Practic, a ajuns la o investiție de 8000 de lei în prima ei colecție de haine pentru femei.
Profitul din prima colecție l-a reinvestit
A fost sfătuită să pună de la început prețuri mari pentru că îi va fi foarte greu să crească după aceea. ”Am început cu 900 de lei o rochie, o bluză era 4-500 de lei. Erau unicate. Pe atunci erau doar pentru femei. Mare parte din piese le-am vândut la evenimentul de lansare și în perioada imediat următoare. Mi-au rămas vreo 10-15 piese din prima serie. În aprilie m-am lansat și în toamnă am scos o nouă serie. Pentru un începător e un timp foarte bun de vânzare a acestui număr de rochii și bluze”, își amintește.
Dacă punem o medie de 700 de lei preț de vânzare pentru o piesă, înseamnă că a vândut de peste 20.000 de lei din prima ei colecție. Din profit nu s-a ales cu nimic, pentru că a început să cumpere tesături. Dacă pentru primele 40 de piese s-a aprovizionat dintr-un depozit din București, pentru următoarele a început să aducă din afară, în special din Italia.
”Vreau să fiu sigură că sunt unicat creațiile mele. În România mai exista și problema că nu avem materiale pentru genul de haine pe care le fac eu. Adică sofisticate si viu colorate. Eu nu gândesc în termeni de profit, eu din tot ce am îmi iau materiale”, îmi explică.
De la prima lansare ar fi trebuit sa invete o lecție importantă: să nu mai facă atât de multe haine pentru un singur eveniment. Dar iata ca nu reuseste pentru ca nu poate opri ideile atunci cand este in procesul de creatie.
Stil de a crea atipic
Cum apare o haină? Este o întrebare care îmi vine natural.
”În general designerii își fac niște schițe cu următoarea lor colecție după care își caută materiale. Eu nu funcționez așa. Prima mea ținută mi-a apărut ea ca viziune, în timp ce alăptam, după care am început să creez pornind de la material. Le întind și încep să mă gândesc ce aș putea face cu el. E aproape totul legat de materiale”, îmi explică Raluca Soare. Asta cand creeaza pentru o colectie. cand vine vorba de o comanda personalizata, se schimba lucrurile.
Nu duce lipsă de idei, dar nici de provocări. Probabil cea mai importantă se referă la execuția hainelor. Îmi spune că nu le poți cere atelierelor ceva foarte complicat la croială. Atelierele preferă să facă haine de serie pentru ca acelea sunt rentabile.
Dar a reușit să găsească un atelier de croitorie cu care are chimie.
Creații pentru bărbați
Anul trecut a început să creeze și pentru bărbați. ”O prezentatoare tv mi-a dat ideea, dar mi-a fost teamă la început. Pentru ca mă gândeam că bărbații nu se vor îmbrăca cu hainele mele colorate. Așa că am inceput sa fac cateva, de test. Și am fost surprinsă să văd că le purtau. Problema este insa, că sunt mult mai complicat de croit hainele pentru barbati și mult mai scump. Pentru un sacou mi-a cerut un croitor cu experiență 1000 de lei, acum doi ani. Pai cu cât să mai vând eu sacoul acela dacă dau atâția bani doar pe execuție?”, îmi spune designerul. Așa că, deocamdată, pentru bărbați face doar cămăși lejere.
La showroom-ul din apropierea Căii Mosilor am gasit multe rochii și fuste si bluze si tot felul de tinute de podium. Cu cele mai multe din ele, a participat la prezentari de moda. ”Imi plac foarte mult prezentările de modă. Particip la cel puțin cinci pe an. Acolo the sky is the limit, pot să îmi las imaginația să zburde la creații. Fac adevarate exercitii de design. Când fac pe comandă insa, mă limitez în funcție și de persoana pentru care lucrez”, spune Raluca Soare.
Cât costă o rochie pe comandă
Creațiile făcute pe comandă sunt cele care susțin financiar business-ul.
”Clientul vine la atelier, stăm de vorbă, îmi spune pentru ce eveniment vrea, dacă nu îi place niciun material din ce am aici, îi caut la furnizori, îi creionez modelul, îl prezint și apoi trec la execuție. La prima discuție descoperim impreuna cât de curajoasă să fie ținuta. Model, material, imprimeu…, îi trebuie curaj. Pentru că unele sunt foarte colorate”, îmi explică.
O rochie făcută astfel o vinde cu prețuri între 1800 și 2500 de lei, Exista modele mai ieftine sau mai scumpe in funcție de material, manopera atelierului, creatie. Mai vinde lunar și cam 20 de piese din stocul rămas din prezentările de modă.
Raluca îmi spune că este într-o perioadă în care negociază ea cu ea să înceapă să facă haine și pentru zona corporate, dintr-o singură culoare.
Româncele nu au curaj să poarte culoare
”Din păcate, în România nu prea au curaj să poarte culoare. În București sunt privită ca o prezența cel puțin inedită”, îmi mărturisește. Cu toate acestea simte că are succes și își face planuri pentru următorii cinci ani.
”Încerc să echilibrez mai mult business-ul cu creația. Ador procesul de creatie și de multe ori ignor partea pragmatică. Peste cinci ani mă văd insa cu mai mulți bani. Peste cinci ani sper să vând în Spania, să am printurile personale, voi avea magazinul meu de materiale și voi face miniserii pentru a susține povestea. O miniserie va avea cam 10-15 piese”, îmi dezvăluie.
La final i-am lansat Ralucăi și o provocare. De Paște avem tradiția de a ne cumpăra haine noi. Mall-urile sunt pline de oameni la cumărături, dar dacă am face niște ținute de la tarabele din Obor? A zâmbit și a acceptat. Așa că mâine puteți citi ce haine cu prețuri și calitate decente a ales Raluca Soare pentru petrecerea de 1 mai și masa de Paște. Pentru femei a ales și o ținută pentru noaptea de Înviere.
