La 25 ianuarie 1998, ca urmare a situatiei financiare dezastruoase existente, adunarea generala a actionarilor de la Aro decidea punerea uzinei sub protectia judecatorului sindic, cu propunerea inchiderii operationale partiale a acesteia. Desi termenul de desemnare a judecatorului sindic era de doua saptamani dupa depunerea documentatiei, el nu a fost numit nici pana la aceasta ora. Motivul? In aceeasi perioada, fabrica facea obiectul celei de-a patra tentative de privatizare, avand ca protagonisti firmele East European Imports (SUA) si Dunarea SA, iar FPS spera ca oferta uneia dintre cele doua firme sa fie suficient de interesanta pentru ca Aro sa-si schimbe stapanul.
Calculele s-au dovedit a fi, pana la urma, pur teoretice, cei doi pretendenti fiind vechi si pagubosi parteneri de afaceri ai uzinei din Campulung.
Marul discordiei in relatia Aro -Dunarea – EEI l-a constituit intotdeauna asumarea rolului de constructor pentru masinile Aro exportate pe piata Americii de Nord. Invocand standardele ridicate de calitate ale pietei americane, acolo unde EEI contractase deja numerosi dealeri, Aro a refuzat sa-si asume statutul de producator, recunoscand ca masina romaneasca nu corespunde standardelor acestei piete.
In 1997, in afacerea exportului de autoturisme Aro in SUA se interpune Dunarea, ca intermediar intre firma romana si cea americana. Prin contractele incheiate cu cele doua parti, Dunarea urma sa-si asume mult discutatul rol de producator al masinilor Aro pentru exportul pe piata americana. Practic, firma lui Costin Francu devenea producator, cumparand de la Aro grupuri de componente (caroserii complete, dar fara motor) si obligandu-se sa le echipeze cu motoare Mazda si sa aduca masina la pretentiile de calitate ale pietei americane, acolo unde urmau sa fie distribuite prin intermediul EEI. Afacerea s-a dovedit un esec de proportii, Dunarea nereusind sa echipeze masinile Aro din cauza lipsei de experienta in domeniul constructiilor de masini.
Pentru moment, nici EEI (a carei oferta nu a multumit FPS), nici Dunarea (care si-a retras oferta, invocand situatia neclara a uzinei) nu mai intra in calculul salvarii Aro din situatia dezastruoasa in care se afla.
Masina este prea scumpa
Pana la o noua incercare de vanzare a uzinei, principalii actionari – FPS (70%) si SIF Oltenia (23%) – incearca variante proprii de redresare. „Dupa calculele noastre, pentru a putea supravietui, Aro ar trebui sa produca si sa vanda aproximativ 650 de masini pe luna. Daca productia lor nu reprezinta o problema, vanzarea va fi imposibila fara reducerea costurilor de fabricatie si a pretului masinii”, declara Ion Carciuvaeanu, reprezentantul SIF Oltenia in AGA uzinei Aro. Pe de alta parte, reducerea costurilor de fabricatie este conditionata si de reducerea preturilor componentelor furnizate de industria orizontala.
„Pretul cu care Aro cumpara otel de la uzina din Targoviste este cu mult mai mare decat cel platit de Dacia pentru acelasi produs, cumparat din acelasi loc. Vina pentru aceasta stare de fapt nu poate fi decat a managerilor”, mentioneaza Carciuvaeanu. In incercarea de a inchide robinetul pierderilor de la Aro, AGA a numit o noua echipa manageriala.
Noul director general a convocat principalii furnizori de componente, carora le-a propus reducerea sau inghetarea pe o perioada de cateva luni a preturilor, precum si renegocierea anumitor clauze contractuale, dezavantajoase pentru uzina.
„Asteptam in cateva zile raspunsul furnizorilor la propunerile noastre. Primele semnale pozitive au si sosit, Tofan Grup aratandu-se dispus sa ne sprijine”, declara directorul general Aurelian Nicolae.
Intalnirii cu furnizorii i-a urmat cea cu principalii dealeri Aro, chemati la negocieri si prezentari de noi modele. Bazate pe unificarea reperelor de la modelele Aro 10-4 super, respectiv Aro 102 (cu patru, respectiv doua usi), noile masini spera sa retrezeasca din nou interesul cumparatorilor.
Cu toate aceste masuri, in lipsa unor oferte viabile de privatizare, este greu de crezut ca Aro va putea fi salvata de la faliment, fara o finantare din partea actionarilor. Pentru a scoate bani din buzunar, FPS si SIF Oltenia asteapta de la conducerea Aro programe concrete de restructurare. „Aceste programe au existat in fiecare an, dar finantarea s-a lasat mereu asteptata”, declara surse din conducerea uzinei.