Reporter: Credeţi că există suficiente programe educaționale la nivel global care să ajute lumea să conștientizeze că dezvoltarea durabilă este o chestiune importantă? De la nivel de grădiniță, până la universitate, sunt copiii și tinerii învățați să aibe un comportament sustenabil?

Ramu Damodaran: Cred că acest  lucru se întâmplă din ce în ce mai mult și otpimismul meu se datoreaza în primul rând elevilor. Odată ce părăsesc locul de joacă sau grădinița și văd ce se întâmplă în jurul lor, în termeni de condiții de viață ale altor oameni, mediu înconjurător, economie, ei încep să realizeze că trebuie să lucreze pentru dezvoltarea durabilă și pentru educația pentru dezvoltare durabilă. Și astfel, ei îi conving pe profesori şi directorii instituţiilor de învăţământ să introducă mai multe programe de educație pe această temă.

Rep.: Este important ca, din școala primară, copiilor să li se predea despre dezvoltarea durabilă, pentru ca ei să-i influențeze mai apoi pe părinți să fie mai „durabili”?

R.D.: Absolut! Și cred că, așa cum ați spus şi dvs., ar trebui să se implementeze programe de educație cu o mai mare arie de acoperire: ar trebui să fie educație la școală, educație prin mass-media, televiziune, internet. Și cred că ar trebui să fie și educație acasă și cred că generația actuală de tineri părinți, care au vârste de 20 și ceva de ani, au crescut de asemenea într-o lume din ce în ce mai conștientă de ceea ce înseamnă şi ce presupune dezvoltarea durabilă.

Rep.: Pe de altă parte, au trecut aproape 20 de ani de la primul summit de la Rio pe tema dezvoltării durabile și, totuși, oamenii obișnuiți, dacă sunt întrebați pe stradă, nu știu prea multe despre acest concept.

R.D.: Cred că trebuie să înțelegem că oamenii sunt mult mai preocupați în general de problemele de ordin imediat, pe termen scurt, mai degrabă decât de cele pe termen lung. Dar ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani de la primul Rio este faptul că problemele imediate ale oamenilor au devenit mai ușor de rezolvat, evident, cu excepția unor fenomene de tipul dezastrelor naturale sau al epidemiilor. Acum suntem într-un punct în care cred că putem să lucrăm pentru obiective pe termen lung și pentru viitor.

Rep.: Puteți să estimați gradul de implicare și eforturile românilor – fie că e vorba de întregul popor, de guvern, de universitari – în sensul dezvoltării durabile, în comparație cu alte state membre ale Uniunii Europene sau din lume?

R.D.: Dacă îmi permiteți să dau un răspuns personal, prima dată am vizitat România în 1997, când am fost numai în București, iar acum am fost și în București, și în Constanța. Am fost încântat de transformare! Atunci când am venit în România în 1997, am crezut că Bucureștiul este, din punct de vedere fizic, un oraș frumos, dar mi-am zis în același timp că arată ca un oraș foarte trist. Era un fel de lipsă de energie în oameni și, de asemenea, un fel de lipsă de miză, de acțiune, în viața lor. Acum vin și văd că oamenii au devenit mult mai implicați, nu numai în viața orașului și în acțiunile civice, dar și în procesul de a face țara și mediul înconjurător mai sustenabile. Cred că singurul semn de întrebare pe care îl am este în privinţa fumatului în spaţii publice – și asta se datorează poate faptului că sunt obișnuit să trăiesc în țări în care acest lucru este interzis, prin urmare sunt foarte surprins să văd libertatea pe care o au fumătorii aici. Dar cred că asta e decizia autorităților, şi o pot accepta ca atare. Dar mai cred și că situaţia se va schimba în timp.

Oricum, toate lucrurile bune care se întâmplă se datorează mai ales oamenilor şi proiectelor, iniţiativelor lor. În concluzie, cred că România are multe lucruri cu care se poate lăuda, cum ar fi cea mai mare deltă din Europa – Delta Dunării este faimoasă peste tot, cred că are și cel mai vast stufăriș, dar, pe de altă parte, cred că trebuie să țină pasul cu secolul 21: este acum un jucător major în ONU, în UE, deci trebuie să fie și o putere industrială. Părerea mea este că este din ce în ce mai capabilă să reconcilieze cele două aspecte – economic şi protecţia mediului: să fie în primele rânduri din punctul de vedere al industriei, să facă viața mai sigură din punct de vedere economic pentru întregul popor, dar, deasemenea, să se asigure că viața va fi sigură pentru cei care fi aici peste cincizeci sau o sută de ani.

Acest interviu face parte din colecţia de resurse a comunităţii durabile, prima comunitate de practică pentru dezvoltare durabilă din România. Comunitatedurabila.ro îşi propune să ofere celor interesaţi un instrument colaborativ de învăţare pentru dezvoltare durabilă şi reuneşte în acest sens experţi şi manageri de proiecte din domenii diverse, cu toţii interesaţi să dezvolte profilul durabil al proiectelor pe care le conduc.

Comunitatea este un rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabila” co-finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeşte în oameni!” iniţiat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu ActiveWatch şi implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.