Cea mai mare dramă pentru ţara asta nu este că are politicieni care au jefuit-o cum au putut, ci că nu a fost sprijinită de niciun fel de proprii ei cetăţeni. Asta este marea diferenţă dintre neamul românesc şi un alt neam precum poporul german, să zicem. Ok, o să-mi spui că fac nişte comparaţii deplasate în care compar mere cu pere, pentru că Germania nu poate fi comparată cu România de nicio culoare. Dacă ai sta să te gândeşti un pic, ai vedea însă că şi neamţul are nemulţumiri legate de modul în care este condusă ţara, dar face distincţia clară între ţara lui şi oamenii care o conduc. Critică ceea ce este de criticat, dar are o identitate mai presus de orice.

România a avut marea neşansă să aibă parte de oameni lipsiţi de identitate. Şi vorbesc aici şi de cei care au rămas aici şi de cei care au plecat să se ajungă prin alte ţări. Am stat de vorbă cu mulţi oameni care au plecat din ţară care încotro. Motivul exprimat a fost aproape la toţi acelaşi: “În România nu mai era de stat. Este o ţară de idioţi”.

Drama românului este că nu se poate bucura de nimic. Oricum ai da-o, tot bine nu e, iar cel mai mare rău este că fiecare dintre noi răspândim venin, pe care în final îl consumăm tot noi. Dacă inaugurăm 32 de km de autostradă la Arad “nu e mare lucru” (ca o paranteză, citeam azi că cehii se bucură că vor da drumul la 4 km de autostradă), dacă avem datorie publică redusă iar “nu-i bine”. Dar ce e bine? Există ceva care să vă bucure în ţara asta?

Şi uităm un lucru: critica este critic, iar jignirile sunt jigniri. Dacă aduci argumente solide şi relevante cu care demonstrezi anumite anomalii pe care le observi, este critică. Dacă spui că România este o ţară de idioţi, atunci nu faci altceva decât să jigneşti. (Vezi comentariile postate la acest articol, scris la o săptămână înainte de Ziua Naţională).

Concluzii: Faptul că avem ceva împotriva celor care ne conduc e una, denigrarea ţării este cu totul altceva. Dacă vom continua să credem că România este o ţară de idioţi lucrurile vor merge din prost în mai prost. Valoarea şi calitatea viitoarelor generaţii vor fi tot mai proporţionale cu viziunea şi cu termenii în care ne descriem propria ţară.
Altfel spus, “Your words are as valuable as money”.