COMERȚ Săptămâna aceasta, înainte de vacanţa de vară, vreau să vă fac un «raport de etapă» în privinţa desfăşurării consultării naţionale privitoare la TTIP lansate la începutul lunii mai şi să schiţăm etapele «asaltului final» care va culmina cu conferinţa la nivel înalt de la Bucureşti, pe 16 octombrie.
SORIN MOISĂ, europarlamentar
Raportul va avea două părţi: una este dedicată informaţiilor primite prin completarea chestionarului aflat pe site-ul Capital sau pe email ca urmare a publicării acestuia. Cealaltă cuprinde „descoperirile“ şi concluziile pe care le-am tras până acum căutând eu însumi să văd care părţi din economia românească sunt active în relaţia cu SUA.
Am primit, până acum, 22 de răspunsuri la chestionar şi cinci mesaje pe email pertinente şi consistente de la companii cu capital românesc sau străin active în România. Numărul nu este spectaculos, însă acoperă bine, după cum veţi vedea imediat, domenii importante din economia României. Am continuat adaptarea chestionarului pentru a-l face şi mai clar şi prietenos, şi am identificat încă aproape 200 de firme cu activitate de comerţ exterior cărora le voi scrie. Sunt convins că până în octombrie numărul şi reprezentativitatea contribuţiilor vor creşte semnificativ.
Fără a face publice detaliile la nivel de companie, conform regulilor campaniei, vă prezint concluziile trase până acum, ca o primă etapă în crearea documentelor de sinteză sectoriale şi a celui naţional.
Câteva concluzii
De la firme din domeniul industriei chimice şi conexe am primit, cu multă claritate, următorul mesaj: concurenţa cu producători din SUA este inegală, pentru că energia electrică şi gazele naturale în SUA sunt mult mai ieftine. De asemenea, pentru producătorii de cosmetice, certificarea produselor pentru acces pe piaţa SUA, formalităţile la sosirea produsului în frontieră, şi diferenţele între standardele europene şi cele americane, sunt bariere importante de acces pe piaţă. La unison, firmele de prestări de servicii se plâng de dificultăţile generate de necesitatea vizei pentru lucrătorii care se deplasează în SUA pentru a pune în practică contractele, de la servicii IT până la prospecţiuni geologice. Alte companii producătoare de bunuri industriale găsesc dificilă crearea unor prime contacte de afaceri pe piața americană și ar dori să fie ajutate în acest sens.
Pentru toţi exportatorii de produse „grele“, agricole, chimice, cosmetice, metalice, distanţa, costul şi timpul aferente transportului sunt piedici importante. Din acest punct de vedere concurenţii din Vestul Europei sigur că sunt avantajaţi, fiind fizic mai aproape de SUA şi având acces la pieţe de transport mai competitive ca volum şi alegere. Geografia este un lucru pe care TTIP sigur că nu îl va putea schimba, preţul transportului însă poate să scadă proporţional cu volumul total al mărfurilor tranzacţionate între România şi SUA. Firmele din IT reclamă procesul greoi de gestionare a drepturilor de proprietate intelectuală la sursă, în România, şi condiţiile pentru obţinerea anumitor denumiri de produs în SUA. De asemenea, firmele de curierat cer simplificarea formalităţilor vamale atât la ieşirea din România cât şi la intrarea în SUA.
În domeniul pieselor şi accesoriilor auto, cu cât mai multe din acestea, produse în România după standarde europene, vor fi recunoscute automat ca acceptabile pentru piaţa americană, cu atât mai mari şansele de a le exporta şi în SUA, evitând dublarea liniilor de producţie. În domeniul materialelor de construcţii (cel puţin), o piedică este obligaţia de a plăti anumite taxe vamale în avans.
Priorități precise
În septembrie îi voi contacta direct pe toţi cei care ne-au dat răspunsuri de substanţă pentru a intra, în măsura în care doresc acest lucru, în detaliile problemelor cu care se confruntă. Cert este că se conturează un număr de priorităţi precise pe care le voi putea susţine pe lângă negociatorii europeni şi americani. Foarte important, au reacţionat un număr de firme care au încercat sau au luat în calcul foarte serios exporturi către SUA, dar încă nu au reuşit. Dacă în urma aplicării TTIP unii dintre ei vor face pasul şi vor exporta, atunci impactul campaniei va fi fost unul cât se poate de pozitiv.
În paralel, am căutat asiduu firme româneşti exportatoare în SUA, altele decât cele care au răspuns la campanie, pentru a înţelege bine, direct, această relaţie comercială. Chiar dacă informaţiile obţinute sunt publice, nu voi da numele companiilor, ci doar activitatea, pentru a nu crea nedreptăţi prin menţionarea doar a unora dintre ele.
Avem firme cu capital românesc care exportă în SUA mobilier de mare calitate, inclusiv mobilier de lux şi mobilier specializat pentru copii, perfect mulate pe mentalitatea, nevoile şi sensibilităţile consumatorului american. Avem o firmă care exportă în SUA mai multe tipuri de medicamente, şi care a fost în repetate rânduri inspectată cu succes de Food and Drug Administration (FDA), redutabila agenţie americană care dă undă verde producătorilor americani şi non-americani pentru a pune produse pe piaţa SUA. Avem exportatori de vinuri pe piaţa americană, în ciuda tarifelor mari şi a piedicilor non-tarifare încă foarte serioase, şi de apă minerală. Avem producători de soft care au deja tradiţie şi cotă pe piaţa americană. Suntem primul exportator de porumb bio în SUA, cu o valoare de 35,7 milioane de dolari în 2014, în faţa Turciei, Olandei şi Canadei. Avem o companie din morărit care nu doar exportă în SUA (pe lângă multe alte ţări), ci are şi o filială americană. Avem deci un număr de firme care sunt în SUA ca la ele acasă, cu stil, anvergură fără complexe.
Acestora li se adaugă companiile americane care investesc în România şi exportă accesorii pentru mijloace de transport, echipamente mecanice şi sisteme de control, produse chimice, soluţii IT şi servicii de afaceri, echipamente electronice, uneori având peste 10.000 de angajaţi în România şi mai multe fabrici în mai multe provincii istorice. Unele au relaţii de colaborare devenite deja tradiţionale cu universităţi tehnice româneşti, făcând în România şi cercetare-dezvoltare, deci păstrând acasă creiere şi valoare adăugată mare.
Fără bariere
În septembrie şi octombrie, şi la nevoie după, voi încerca să am discuţii directe şi cu o parte din aceste companii, pentru a vedea cum le putem ajuta, prin TTIP, să fie şi mai performante pe piaţa SUA, eliminând costurile şi barierele inutile care le constrâng activitatea. Nu am uitat nici sindicatele şi vocile critice, în septembrie şi octombrie voi lua contact şi cu aceştia. În toamnă seria de articole va aborda şi subiectele controversate ale TTIP.
Cea mai importantă concluzie de etapă este bucuria de a descoperi în detaliile ei o Românie sofisticată, performantă, adaptată la una dintre cele mai competitive şi dure pieţe ale planetei. O Românie aflată sub semnul lui „se poate“ şi al lucrului bine făcut, care trăieşte demn, cu o frumoasă indiferenţă la zgomotul inutil din politică, de exemplu. Intuiţia iniţială a devenit convingere: România va câştiga din TTIP, care, cu grijă negociat, departe de a fi o conspiraţie a răului, poate fi o colecţie de măsuri de bun simţ care vor însemna pur şi simplu oportunitate pentru companiile noastre şi deci pentru noi toţi, dincolo de beneficiile strategice despre care am discutat săptămânile din urmă.