Azi, situația a devenit și mai gravă. Sectorul iranian de petrol și gaze continuă să se confrunte cu sancțiuni americane paralizante ca parte a campaniei de „presiune maximă” a administrației Trump. Practic, a fost elimintată capacitatea țării de a exporta petrol unor clienți importanți și a fost întrerupt accesul la tehnologia străină, la investițiile și lanțurile de aprovizionare necesare.
Pentru ca situația să fie și mai neagră, Iranul se confruntă cu o scădere seculară a prețurilor materiilor prime care a început din 2014. Iar mai nou, cu pandemia globală.
Pe termen lung a început, ușor, să se contureze o schimbare în industria energetică globală, cunoscută sub numele de tranziție energetică. Sursele regenerabile de energie, precum energia solară și eoliană, înlocuiesc treptat cărbunele, petrolul și chiar gazele naturale.
În acest context, Iranul se confruntă cu o triplă provocare: cerere redusă pentru exporturi, incapacitatea de a construi și a investi pentru viitor și o schimbăre globală la hidrocarburi. Lăsând țara să pierdă miliarde. Întrebareae cum va reuși Republica Islamică să profite de ceea ce rămâne din resursele sale uriașe de petrol și gaze?
Iranul deține a patra cea mai mare rezervă de petrol și a doua cea mai mare rezervă de gaze naturale la nivel global. Iar noi rezervoare de resure continuă să fie descoperite. Potrivit unui raport din 2019, compania națională iraniană de petrol a fost prima din lume în noi descoperiri de petrol și gaze în Iran. Înainte de a fi impuse noi sancțiuni, în 2018, producția și exportul de petrol și produse petroliere a creat venituri anuale de peste 50 miliarde dolari, asigurând aproximativ 30% din bugetul guvernului și aproximativ 13% din PIB-ul țării.
Dar sancțiunile occidentale au redus drastic exporturile de petrol ale Iranului. Clienți precum Japonia, Coreea de Sud și chiar China au încetat să mai cumpere petrol iranian, de teamă să nu devină ținta sancțiunilor SUA.Teheranul a încercat să ocolească sancțiunile și să mențină exporturile prin contrabandă cu mărfuri către țări ca Venezuela și China. Vânzări care nu au ajutat guvernul sau sectorul petrolier.
Un raport recent arată că sancțiunile și provocările financiare au forțat închiderea a aproximativ 25% din platformele iraniene.
Teheranul a încercat să atenueze aceste provocări. A promovat localizarea tehnologiei, echipamentelor și serviciilor, în încercarea de a reduce dependența sa de lanțul global de aprovizionare.
O revenire la acordul cu Iranul (Joint Comprehensive Plan of Action) care s-ar putea întâmpla dacă Joe Biden va deveni președinte, ar putea oferi o ușurare a sancțiunilor și ar putea redeschide sectorul iranian de petrol și gaze către companiile internaționale.
Chinezii, în special, sunt dornici să se întoarcă în Iran și să investească în sectorul energetic. Dar, indiferent de cine va fi la Casa Albă, câtă vreme Iranul continuă o politică externă agresivă și nu respectă normele internaționale, investitorii internaționali vor continua să-l privească cu scepticism. Ezitând să investească într-o țară în care sancțiunile internaționale ar putea fi reintroduse oricând, conform nationalinterest.org.
