Încrederea doar în sistemul public de pensii, oricât de generos şi echitabil ar părea acesta, nu este suficientă din punct de vedere al raportului risc-rentabilitate, iar deficitul bugetului de pensii este o realitate a întregii lumi civilizate, din care face parte şi România, a declarat, joi, pentru Agerpres, analistul economic Adrian Mitroi, profesor de finanţe comportamentale la Academia de Studii Economice (ASE).

„Deficitul bugetului de pensii este o realitate a întregii lumi civilizate. România nu este excepţie, este mai degrabă un exemplu bun. Suntem o ţară care investeşte insuficient în educaţie şi sănătate, în infrastructură şi, mai ales, în contribuţii sociale. Contrar percepţiei, România alocă un procent mai mic decât media europeană cheltuielilor sociale. Demografia negativă, creşterea speranţei sau duratei de viaţă, creşterea generalizată a nivelului de trai, dar şi a gradului de emancipare socială, de mai multă grijă pentru sănătate şi pentru calitatea vieţii sunt influenţe structurale de neevitat ale lumii moderne. Dacă în ceea ce priveşte puterea de cumpărare a salariului mediu, suntem la un nivel în jur de două treimi din media europeană, valoarea reală a pensiei medii este mult mai mică, undeva în jur de o treime, faţă de media europeană. O societate modernă trebuie să îşi asume un standard mai bun de viaţă şi pentru cei care au ieşit din activitatea profesională, dar care au contribuit unii mai mult alţii mai puţin şi pentru ca nivelul lor de trai să poată fi menţinut în aceleaşi condiţii şi după pensionare. În evoluţia firească a unei economii, pensiile trebuie să crească, la fel cum salariile trebuie şi vor creşte. Această realitate, chiar dacă are multe contra-argumente este cea mai semnificativă”, a spus Mitroi.

În viziune analistului economic, valoarea nominală a pensiei este un drept al oricărei persoane active, dar care trebuie „să se îngrijească din timp şi la nivel individual de tehnici protejare şi de creştere a puterii de cumpărare a veniturilor şi a averii personale”.

„Dinamica economică a PIB, a încasărilor şi a veniturilor bugetare, toate aceste dezvoltări impuse de rigorile unei societăţi care se emancipează social şi economic, parcă mai repede decât alte naţiuni de un acelaşi stadiu de dezvoltare, se vor corela cu efortul bugetar absolut mai mare pentru asigurări sociale în valori mai mari. Capacitatea bugetului de a susţine creşterea substanţială a pensiilor este o tema validă de preocupare, dar nu de îngrijorare. Valoarea nominală a pensiei este un drept, valoarea ei reală, puterea de cumpărare şi de prezervare a nivelului de trai din perioada activă este un privilegiu financiar ce nu e uşor de obţinut, dar mai ales de menţinut (…) Fiecare dintre cei activi profesionali este dator să se îngrijească din timp şi la nivel individual de tehnici protejare şi de creştere a puterii de cumpărare a veniturilor şi a averii personale. Sistemul privat de pensii este o modalitate, dar nu soluţia integrală la această dilemă a omului modern. Întrebarea relevantă pe care şi-o pune omul modern, viitor pensionar este „Cum să reuşesc să mă bucur mai mult de viaţă, să pot să ajut şi financiar pe cei care sunt importanţi pentru mine dacă nu am resursele financiare necesare?”, a subliniat Adrian Mitroi.

 

Acesta a punctat că „încrederea doar în sistemul public, oricât de generos şi echitabil ar părea acesta, nu este suficientă din punct de vedere al raportului risc-rentabilitate”, iar pensia publică trebuie completată cu plasamente individuale, financiare sau alternative.

„Un stat are grijă de cetăţenii săi nu doar prin pensie, ci şi prin calitatea suportului medical şi social. Persoanele mai în vârstă cheltuie mai mult pentru grijă de sănătate, iar accesul la servicii medicale suficiente este parte importantă din suportul pe care statul modern îl oferă cetăţeanului său care a contribuit în întreagă să carieră. Am argumentat că marele câştig al mutării contribuţiilor este nu numai reducerea deficitului la sistemul public, dar şi oferirea de certitudine contabilă pentru fiecare din noi despre modul cum se acumulează averea pentru pensie. România nu îşi poate finanţa cheltuielile investiţionale pe termen lung fără un sistem de fonduri de pensii şi de investiţii, dar nici fără cel bancar. Din perspectiva economiei comportamentale, prima linie în fişa postului unui manager de politici publice este să asigure transparenţa şi corectitudinea sistemului public de pensii. În termeni de recompense şi bani, natura umană valorizează cel mai mult măsura de echitate, corectitudine şi dreptate. Oamenii sunt dispuşi la compromis, răbdare, îngăduinţă şi aşteptare atât timp cât au încredere în corectitudinea sistemului, în capacitatea acestuia de a recompensa, în cele din urmă, pe toţi în mod echitabil, doar în funcţie de merit, risc şi valoare adăugată pentru societate”, a mai spus Mitroi.

Ministrul Muncii, Olguţa Vasilescu, declara recent că Legea pensiilor va fi prezentată joi şi va rămâne, timp de o lună, în dezbatere publică, după care va fi avizată de alte ministere, pentru a se transforma în proiect de lege al Guvernului şi va ajunge în Parlament.

„Cred că e în interesul fiecărui pensionar din această ţară ca această lege să fie cât mai repede adoptată, pentru că urmează o perioadă ca să fie făcute calcule pentru cinci milioane de pensii. Ca să putem să o aplicăm pe noua formulă care aduce o creştere în plus faţă de formula actuală, automat ar trebui să o avem cât mai repede adoptată”, a explicat Vasilescu, la postul de televiziune RTV.

În opinia ministrului, legea va conţine foarte puţine modificări, aceasta fiind realizată cu ajutorul celor mai buni profesori în dreptul muncii.

Legea care ar urma să intre în vigoare etapizat prevede, din 2019, o creştere a punctului de pensie până la 1.265 lei, în 2020 la 1.775 lei, plus 10%, care va fi acordul global, în 2021 la 1.875 lei când deja intră în vigoare valoarea punctului de referinţă (vpr), care va fi de 75 lei, care se înmulţeşte cu numărul de puncte acumulate, iar în 2022 va fi acest indicator nou plus inflaţia. AGERPRES