S-a aflat adevăratul motiv pentru care România nu a fost acceptată în Schengen. Există o legătură între compania rusă Lukoil și decizia Olandei de a respinge aderarea țării noastre la spațiul de liberă circulație.
Adevăratele motive au apărut în ultimele luni și sunt legate de OMV și gazele din Marea Neagră, fiind vizibile prin presiunile făcute până la nivel de președinte și premier, pentru că o mare parte din gazul din Marea Neagră să poată ajunge în Austria, la firma petrochimică Borealis-OMV.
Având în vedere că statul român deține 21% din Petrom-OMV prin intermediul Ministerul Energiei, presiunile OMV pentru gazele din Marea Neagră cu destinația Austria au fost vizibile și sunt la limita legii, iar refuzul autorităților române în a satisface aceste cerințe aberante au dus la votul negativ al Austriei.
Olanda, pe de altă parte, și-a schimbat subit în ziua votului promisiunea susținerii aderării României, motivând votul negativ prin faptul că țară noastră era cuplată la aderarea la Schengen de Bulgaria, lucru care are cunoscut încă de la începerea negocierilor de aderare.
Ce interese are Olanda și de ce s-a opus aderării la Schengen
Motivele din spatele votului negativ dat de Olanda păreau a fi legate de Portul Constanța, care ar fi putut deveni un competitor al portului Rotterdam. Adevăratul motiv este, însă, interesul energetic în România pe care îl are firma olandeză Royal Dutch-Shell, care are sediul la Haga, în vecinătatea Guvernului Țărilor de Jos (nouă denumire a Olandei).
Shell a fost una dintre primele companii occidentale care a venit în România după Revoluția din Decembrie 1989, dar și-a vândut toate activele și a părăsit țara noastră în 2007, nedorind să rămână pe o piață mică zonală în care OMV tocmai achiziționase principala companie locală, respectiv Petrom.
Odată cu declanșarea, în februarie 2021, a războiului din Ucraina, Shell a identificat în România noi oportunități în principal datorită poziționării lângă zona de conflict și pentru accesul facil ulterior războiului la procesul de reconstrucție al Ucrainei, dorind să folosească țară noastră în acest scop.
Sancțiunile UE față de companiile rusești, dar și sancțiunile Rusiei la adresa companiilor occidentale au consolidat „parteneriatul” ruso-olandez prezent și în relațiile Lukoil-Shell, generând astfel în luna mai 2022 transferul celor 400 de benzinării Shell din Rusia către Lukoil Rusia, tranzacție care a deschis noi scheme de evitare a sancțiunilor și embargoului petrolier care se aplică din 2023, a arătat gândul.ro.
Dosarul „Lukoil” are cel mai mare prejudiciu din istoria României
Lukoil, al doilea mare producător rusesc de petrol, a cumpărat, în mai 2022, afacerile de retail și lubrifianți ale Shell din Rusia. Cele două companii nu făcut publică valoarea tranzacției. Lukoil deține în România 300 de benzinării prin SC Lukoil România SRL – RO10547022 și Rafinăria Petrotel Lukoil SA – RO1350659, pe care Shell le-ar dori mutate în portofoliul propriu (similar mișcării Lukoil – SHELL Rusia), dar problemele legale pe care Lukoil le are în România sunt un impediment major.
După cum se știe, dosarul „Lukoil” a apărut în anul 2014, fiind dosarul cu cel mai mare prejudiciu din istoria României, aproximativ 2 miliarde de euro, ceea ce a dus la un sechestru pus pe bunuri în valoare de 1,2 miliarde de euro.
Ruşii de la Lukoil vor să vândă businessul din România
Ruşii de la Lukoil vor să vândă businessul din România, compus din lanţul de benzinării şi rafinăria de la Ploieşti. Printre cei interesaţi de benzinării ar fi Shell. Compania anglo-olandeză a mai deţinut un lanţ de benzinării în România, pe care l-a vândut companiei maghiare Mol, la finalul anului 2004.
Prin această tranzacție de preluare a activităților Lukoil din România, Shell va obține și accesul mult dorit și la Portul Constanța, pentru că Lukoil are în derulare contracte de închiriere și operaționale cu Oil Terminal Constanța, cu care Lukoil a semnat și în 2023 un contract de 56 milioane de lei, devenind cel mai mare client al Portului OTC.
Shell dorește ca cea mai mare parte a operațiunilor viitoare din Oil Terminal Constanța să fie dirijate către Ucraina, păstrând doar strictul necesar aprovizionării benzinăriilor din România, generând astfel o penurie de produse pe piață internă, generatoare de profit imediat.