Cercetările încrucișate efectuate de băncile comerciale au relevat faptul că peste o treime din conturile clienților rău-platnici pe care băncile au pus poprire au fost  închise de către titulari. Motivele sunt foarte simple: pierderea jobului, schimbarea locului de muncă sau…solicitarea transmisă de client angajatorului său de a-și primi veniturile cash.

După cum ne-au explicat surse din interiorul băncilor, contractul de credit este învestit cu titlu executoriu, și băncile pot trimite circulară la toate celelalte instituții de credit pentru a pune poprire pe conturile deținute de client, pe motiv că înregistrează o restanță către o bancă. O procedură convenabilă și foarte ieftină pentru bănci, mai ales că, acum, majoritatea salariilor, chiar și parte din pensii se încasează pe card.

Neplăcerile încep să apară în momentul în care rău-platnicul și-a păstrat serviciul și ar putea plăti creditul dacă banca ar accepta o dobândă mai mică sau o tăiere de costuri. Cum băncile refuză o astfel de idee, cererea la angajator prin care se solicită plata cash rezolvă problema conturilor blocate și dă clientului posibilitatea să mai plătească și altceva în afară de rată.

Costuri mai mari ca datoria

Odată constatată lipsa repetată a lichidităților dintr-un cont, banca poate trimite adresă angajatorului clientului (dacă mai este același ca în momentul contractării creditului), prin care solicită poprirea conturilor. Unele surse din bănci susțin însă că aceste adrese au rămas fără răspuns, iar situația urmăririi executărilor silite este în majoritatea băncilor într-o situație precară. 

Băncile lucrează cu propriii executori, executorii bancari, până la modificarea sistemului în baza noului Cod civil. Creșterea accelerată a restanțelor i-a luat însă pe nepregătite: softurile IT de urmărire a stadiului în care se află executarea unei creanțe sunt încă în lucru, iar tradiția scriptică este un mod de evidență care face destul de greu de urmărit executarea propriu-zisă. În plus, executorii bancari spun că angajatorul este o terță parte în contractul de credit și nu îl pot obliga la plată.

Avocații sunt însă de altă părere. „Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, care va înştiinţa persoana ce datorează o sumă de bani debitorului, dobândind astfel calitatea de terţ poprit“, spune avocatul Radu Pricop. În situaţia în care terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile, păgubitul poate sesiza instanţa de judecată, solicitând validarea popririi. Ca măsură extremă pentru terțul poprit poate fi invocată și plata unei amenzi cuprinse între două și zece milioane de lei.

Pentru a face acest lucru însă, băncile ar trebui să valideze în instanță contractele de credit, în scopul de a obține titlul executoriu definitiv, fapt care ar implica alte costuri pentru bancă. Costurile per total restanțe ajung însă mai mari decât recuperările.

Banca are apoi posibilitatea de a se îndrepta împotriva bunurilor imobiliare ale clientului. Dacă instituția de credit nu beneficiază însă de un titlu ipotecar pe imobil, aceasta nu poate pune sechestru asigurător până la îndeplinirea formalităților legale, deoarece nu există legea falimentului personal. Așa că, rău-platnicul își poate vinde bunurile până când se fac notificările în instanță.

După trei ani scapi și de instanță

În plus, datoria scadentă la 3 iunie 2009 se prescrie pe 3 iunie 2012. Atenţie, e vorba despre fiecare rată. Creditul în întregimea sa se prescrie la trei ani după data la care ar fi trebuit achitată ultima rată a acestuia de către client.
Băncile pierd în această situație: nu mai încasează comisioanele aferente transferurilor bancare către conturile de card, nu își mai recuperează decât o mică parte din datorie sau și-o recuperează cu o întârziere foarte mare. O restructurare eficientă, o subveționare a dobânzii, posibilitatea ca banca să preia în proprietate imobilul pe care să îl dea apoi în chirie sau în leasing clientului ar fi doar câteva măsuri eficiente de îmbunătățire a creditelor cu probleme și a ratelor restante.

1/3 din totalul conturilor rău-platnicilor blocate de bănci sunt goale, dovadă că rău-platnicii fie au rămas fără venituri, fie au ales altă formă de plată

21,9 miliarde lei era totalul restanțelor la credite înregistrate la 30 noiembrie 2011, potrivit BNR. Restanțele se referă doar la soldul creditelor

Pârghii pentru executarea celor care refuză plata există,
dar costurile sunt uneori mai mari decât datoria.
Radu Pricop, partener, societatea de avocați Pricop&Banu