Băncile şi clienţii cu credite în derulare poată un „dialog al surzilor“: fiecare parte interpretează noua legislaţie în avantajul său. Miza este uriaşă: 900 de milioane de euro.
Reglementările care impun băncilor să lege dobânzile practicate la credite de indici interbancari de referinţă ROBOR, EURIBOR sau LIBOR le-au dat clienţilor nemulţumiţi speranţe de reducere a costurilor creditelor. Însă, scopul actului normativ este de a face costurile la credite transparente, nu de a le micşora.
Pe de o parte, băncile utilizează interpretarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) referitoare la calcularea noilor marje, care spune că acestea se determină prin scăderea valorii indicilor de referinţă din dobânzile aplicate în prezent la credite. De cealaltă parte, unii clienţi şi-au citit contractele semnate în urmă cu câţiva ani şi au văzut că marja e de 2,5%. Când banca le propune acceptarea unei marje de 10% sau chiar mai mare peste nivelul ROBOR sau EURIBOR, aceştia sunt indignaţi. Însă, marja veche era atât de mică pentru că se adăuga la o dobândă internă a băncii, care includea mai multe costuri suportate de instituţie la acordarea unui credit. Războiul marjelor are o miză uriaşă: 900 de milioane de euro, pe care băncile le-ar pierde dacă dobânzile interne de referinţă ar fi înlocuite cu indicii interbancari.
Preţul lipsei de transparenţă
Majoritatea băncilor au aplicat la creditele acordate în anii anteriori dobânzi care erau calculate în funcţie de evoluţia unei dobânzi interne a băncii, comunicată periodic. Chiar dacă aceste dobânzi interne depindeau şi de indicii interbancari de referinţă, modul de calcul nu era transparent: nu se ştia dacă dobânda internă a băncii fluctuează în funcţie de EURIBOR la trei luni, la şase luni sau la o altă scadenţă. Mai important, scăderea indicilor interbancari nu a fost reflectată imediat şi cu aceiaşi paşi de către dobânzile interne ale băncilor, care reprezentau referinţa pentru calcularea celor aplicate la credite. În consecinţă, ratele plătite de clienţi nu au scăzut.
Mult mai rapid s-a transpus însă schimbarea indicilor de referinţă în dobânzile percepute clienţilor atunci când rata ROBOR a crescut. Acum, legarea dobânzilor de indicii de referinţă în modalitatea agreată de ANPC, chiar dacă aceasta nu este şi precizată în lege, duce, în cazul celor aflaţi într-o astfel de situaţie, la aplicarea unor marje mai mari decât cele care ar fi fost percepute dacă dobânzile iniţiale ar fi fost legate de un indice de referinţă.
Tentaţia proceselor: neplata ratelor
Mulţi din clienţii care s-au grupat pe internet împotriva băncilor afirmă că sunt hotărâţi să ajungă în faţa instanţelor. O parte din ei sunt atraşi şi de promisiunile avocaţilor că deschiderea unor procese i-ar scuti de plata ratelor în perioada în care dosarele sunt pe rol. Însă, avocaţii au uitat să le spună că vor fi scutiţi de la plata ratelor doar dacă instanţa va decide sistarea achitării ratelor.
Pe de altă parte, unele bănci sunt dispuse să negocieze sau să aplice marje mai mici decât cele care ar rezulta din aplicarea interpretării date de ANPC pe marginea legii. Astfel de oferte s-ar putea adresa însă numai clienţilor bunplatnici, care nu au avut până acum întârzieri la achitarea ratelor.
15,1% a fost dobânda nominală medie percepută la creditele de consum în lei aflate în sold în iulie. La creditele noi aceasta a fost de 12,08%.
