La începutul lui februarie, Camera Deputaţilor a adoptat o lege de completare şi modificare a Legii serviciului de salubrizare a localităţilor (nr. 101/2006). Aparent, principalul scop al noului act normativ este de a le impune companiilor care operează servicii de salubrizare să implementeze sisteme de colectare selectivă pentru hârtie, plastic, metal şi sticlă. Ceea ce, desigur, nu poate fi decât benefic pentru mediul înconjurător şi în deplină concordanţă cu regulile Uniunii Europene.
Însă noua lege merge mai departe şi impune o serie de reglementări prin care, spun reprezentanţii unor companii specializate în colectarea deşeurilor de ambalaje şi a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice (DEEE), „se încearcă limitarea accesului la deşeurile de ambalaje (hârtie, mase plastice şi sticlă) şi se obstrucţionează însăşi desfăşurarea activităţii întreprinderilor autorizate să desfăşoare activităţi de colectare, transport, valorificare, reutilizare şi/sau tratare“ a respectivelor deşeuri.
Exclusivitate prin lege
Mai exact, introducerea unui alineat suplimentar prin care sunt definite în mod neclar deşeurile menajere, deşeurile municipale şi deşeurile similare (deşi există un alt act normativ din 2002 care le defineşte conform normelor UE) ar putea crea confuzie între colectarea selectivă a deşeurilor municipale şi colectarea deşeurilor de ambalaje. Mai mult, un nou alineat introdus de deputaţi în legea din 2006 spune că „la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, transportul deşeurilor menajere şi al deşeurilor municipale şi deşeurilor similare colectate separat de către deţinătorii de deşeuri se efectuează numai de către operatorii licenţiaţi care au contracte de delegare a gestiunii încheiate cu autorităţile administraţiei publice locale respective sau, în cazul gestiunii directe, au hotărâre de dare în administrare a acestei activităţi“. Potrivit colectorilor de deşeuri de ambalaje autorizaţi de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM), această prevedere le îngrădeşte dreptul de a-şi desfăşura activitatea. Practic, ei nu ar mai avea voie să efectueze transportul deşeurilor colectate.
Şi lucrurile nu se opresc aici. O altă regulă nou-introdusă în legea din 2006 stipulează că „unităţile administrativ-teritoriale au calitatea de deţinător legal al deşeurilor municipale şi deşeurilor similare depozitate în recipientele amplasate în aria lor teritorială“ şi că „preluarea deşeurilor din recipientele şi/sau containerele amplasate în punctele de colectare de către alte persoane decât operatorii licenţiaţi pentru prestarea activităţii în aria de delegare respectivă constituie infracţiune de furt şi se sancţionează conform legii“. Aceste două paragrafe ar putea crea confuzie cu privire la deţinătorii recipientelor/containerelor.
„Pe întreg teritoriul României funcţionează, autorizate conform legii, sisteme de colectare a diverselor tipuri de deşeuri de ambalaje şi DEEE. După intrarea în vigoare a legii în forma adoptată de Parlament, există riscul ca, din cauza neclarităţii noilor norme, activitatea firmelor care deţin autorizaţii de colectare să nu mai poată fi desfăşurată“, afirmă Aronică Oncioiu, directorul general al Ecopaper SA din Zărneşti. Cu alte cuvinte, s-ar putea ca aceste companii să se trezească că deşeurile adunate în propriile containere devin proprietatea primăriei şi că preluarea lor devine, dintr-o activitate legală, o infracţiune.
Libera concurenţă, ameninţată
Iar lista modificărilor controversate continuă: prin introducerea a trei noi prevederi în legea din 2006, parlamentarii ajută, practic, apariţia, la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, a unei pieţe a colectării deşeurilor cu structură de monopol, susţin reprezentanţii colectorilor autorizaţi. În plus, noul act normativ prevede că „procedura de atribuie a contractului de delegare a gestiunii pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare se stabileşte în baza prevederilor Legii nr. 51/2006, republicată“. Astfel, atribuirea contractelor de salubrizare a localităţilor nu ar mai depinde de legislaţia privind achiziţiile publice, ceea ce, desigur, nu este de natură a încuraja transparenţa şi corectitudinea. Noua lege pare a mai avea şi alte hibe. De exemplu, îi lipseşte avizul Consiliului Concurenţei, care ar fi fost obligatoriu, având în vedere că modificările adoptate riscă să afecteze libera concurenţă pe piaţă. În plus, unele din prevederile ei intră în conflict cu prevederile articolului 9 din Legea concurenţei, care stipulează că „sunt interzise orice acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale ori locale (…) care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, precum: a. limitarea libertăţiii comerţului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor legale; b. stabilirea de condiţii discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor“.
Afaceri în pericol
În opinia lui Aronică Oncioiu, toate modificările cel puţin controversate descrise mai sus au ca scop „închiderea pieţei colectării de ambalaje pentru companiile specializate şi monopolizarea ei de către firmele de salubritate“ şi au fost adoptate ca rezultat al acţiunilor „unui grup organizat interesat“. „În mod normal, Consiliul Concurenţei nu ar trebui să permită ca printr-un text de lege să se introducă bariere artificiale la intrarea pe piaţa deşeurilor de ambalaje sau, şi mai grav, să fie eliminate de pe această piaţă întreprinderi care au făcut investiţii semnificative pntru procese de producţie specifice a căror materie primă este reprezentată în proporţie de 100% de ambalaje şi deşeuri de ambalaje“, mai spune acesta. Directorul Ecopaper a arătat că firma sa utilizează anual 120.000 de tone de deşeuri de ambalaje din hârtie şi carton, din care doar 5% au fost achiziţionate în 2013 de la firmele de salubrizare (din cauza calităţii inferioare şi a gradului ridicat de contaminare a acestora), restul de 95% fiind asigurat prin colectare directă (activitate pentru care s-au realizat investiţii de peste un milion de euro) şi achiziţii de la colectorii autorizaţi. Fabrica Ecopaper a avut, în 2012, o cifră de afaceri de 111 milioane de lei, iar în cursul lui 2014 ar urma să fie finalizate investiţii de circa 50 de milioane de euro în dublarea capacităţii de producţie, care ar ajunge să asigure 500 de locuri de muncă. Toate acestea ar putea fi puse în pericol de noul act normativ adoptat de parlamentari.
Iar Ecopaper nu ar fi, desigur, singura potenţială victimă a modificărilor legislative. În 20 februarie, Institutul Verde şi mai multe companii din domeniul reciclării au organziat un protest în faţa Palatului Parlamentului. Ei susţin că după adoptarea modificărilor la Legea salubrizării mii de oameni vor rămâne fără locuri de muncă şi firmele de salubrizare vor căpăta „exclusivitate“ asupra unor deşeuri valorând sute de milioane de euro anual. Constantin Damov, cofondator al Green Group, cel mai mare jucător local din domeniul reciclării, spune la rândul său că „Legea nr. 101/2006 afectează egalitatea de șanse pe piața deșeurilor“. El afirmă că îşi doreşte o piață competitivă, din care industria să se poată aproviziona. „O piață controlată, cu caracteristici de monopol, monocoloră, aduce prejudicii mari în ceea ce privește performanța şi posibilitățile de investiții în industria de reciclare“, arată acesta.
Fum fără foc?
Eduard Martin, vicepreşedintele Comisiei pentru Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor (comisie care a jucat un rol important în modificarea legii), susţine că cei care contestă legea sunt greşit informaţi. „Nu au dreptate, nu se acordă niciun fel de exclusivitate firmelor de salubrizare decât pentru deşeurile municipale şi similare. Fluxul deşeurilor de ambalaje este diferit, este reglementat de o legislaţie separată şi nimic nu se schimbă în acest domeniu. Legea pe care am adoptat-o noi este exact conform directivei europene care reglementează deşeurile“, afirmă parlamentarul. Mai mult, spune Martin, la dezbaterile din Comisie au luat parte şi reprezentanţi ai reciclatorilor, care ar fi înţeles perfect despre ce este vorba.
La rândul lor, reprezentanţii firmelor de salubrizare susţin că avem de-a face cu o falsă problemă. „Obiectul de activitate al operatorilor licenţiaţi în domeniul serviciilor de salubritate îl constituie deşeurile municipale şi cele similare acestora. Deşeurile din fluxul de ambalaje nu fac obiectul actualei legi a salubrităţii. Accesul la deşeurile de ambalaje nu este restricţionat, iar prin lege se reglementează numai modul în care se pot colecta, transporta, depozita/elimina/trata deşeurile municipale de pe raza unei localităţi“, explică Dumitru Mihalache, preşedintele Patronatului Salubrităţii – ARS.
Acesta a ţinut să precizeze că „noua variantă a legii prevede exclusivitatea operatorilor (care se obţine prin procedura de licitaţie) numai pentru deşeurile municipale şi similare, nu şi pentru fluxul de ambalaje. Colectarea fluxului de ambalaje se regăseşte în alte acte normative, aceste ambalaje putând fi predate, în baza înţelegerilor comerciale, oricărui colector autorizat de ambalaje reciclabile care activează pe piața concurenţială“.
Contraacuzaţii
Reprezentanţii firmelor de salubrizare mai spun că „materialele reciclabile pe care aceste firme le achiziţionează, provin, în mare parte, din deşeurile furate de către diverse persoane din recipienţii de colectare amplasaţi de operatorii de salubritate pe domeniul public, fiind scoase astfel din circuitul normal al deşeurilor din localitatea respectivă“. Dumitru Mihalache pune, de asemenea, sub semnul întrebării poziţia ocupată de România în clasamentul european al reciclării, unde ne aflăm pe ultimul loc: „Considerăm că autorităţile statului ar trebui să se implice mai activ în ceea ce priveşte raportările firmelor de colectare a deşeurilor reciclabile, deoarece există suspiciuni în piaţă cum că aceste raportări nu ar fi tocmai corecte, şi acest lucru constituie unul dintre motivele pentru care suntem la un nivel atât de scăzut în ceea ce priveşte atingerea ţintelor de ţară“.
Nu este clar, deocamdată, care din cele două tabere are dreptate. Cert este că gunoiul nostru e din ce în ce mai valoros, iar lupta pentru a pune stăpânire pe el va deveni din ce în ce mai dură.
19 milioane de tone de deşeuri produce România într-un an. Circa o treime din această cantitate provine din gospodării
992 de mii de tone de ambalaje au fost introduse pe piaţă în 2011, jumătate din această cantitate fiind reciclată
70% din populaţia României era deservită de un operator de salubrizare conform ultimelor date disponibile din 2010
